Sunt rauri care isi sapa albia prin munti de var; ele trec prin sanul muntilor si ies din nou la iveala la departari considerabile ca rauri mari. Cand cautam izvorul lucrurilor, patim cam ce patim cu raurile acestea; tot mergem pe albie in sus si credem ca acolo e izvorul raului unde-l vedem iesind din sanul muntelui…Dar izvorul e cu mult, cu mult mai departe.
Urasti viata? Nu cred. Viata e ca o femeie pe care o iubesti si care te insala. Toata ura ce ti-o indrepti impotriva ei e in fond tot dragoste. Oare ai uri pe femeia care te-a inselat daca n-ai mai iubi-o inca?
Ca sa se realizeze macar o parte in viata, idealurile in sine ale spiritului trebuie sa fie cu totul irealizabile, absolut utopice.
Soarele nu-si ascunde petele cu minciuni, ci cu un prisos de lumina.
“Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti." Ciudat: in aceasta porunca a moralei altruiste, egoismul este propus ca exemplu de urmat, ca model, ca masura.
Atatia pomi, pe care vanturi napraznice nu-i pot frange, se rup sub greutatea propriului lor rod…
Cine crede-n zbor e stapan peste zare.
Cei mai multi isi sunt atat de straini, incat ar trebui sa vorbeasca la persoana a treia despre ei insisi - cam asa cum vorbesc copiii...
Legile morale se schimba dupa locuri si timpuri; unii gasesc in aceasta un motiv sa nu asculte de niciuna...
Valul este dorul marii de a saruta tarmul.
Filozofia e ,,Bemolul" vietii. Toate tonurile sufletesti le adanceste cu o jumatate de ton.
Papadia realizeaza simbolic un suprem ideal organic si spiritual: din samanta ea isi face o aureola.
Matematicianul este imblanzitorul ce a domesticit infinitul.
Orice aforism trebuie sa fie astfel formulat incat sa spuna mai mult decat spune.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.