Citate de Iovan Ducici

Nenorocirile le poti indura, ele vin dinafara, sunt simple accidente. Dar sa suferi pentru propriile tale greseli, e cel mai greu de suportat.

Prietenul nu trebuie pretuit dupa dreptate, ci dupa inima.

A dori desavarsirea tuturor este cea mai inalta treapta a iubirii.

Intamplarile neasteptate, ca si nenorocirile, rareori vin singure.

Trebuie, cand omul se crede cel mai fericit, mai grijuliu sa se pregateasca sa-ndure ale sortii lovituri.

Cei mai multi oameni nu stiu ce vor, iar altii, in mare numar, nu stiu ce pot.

Batranetea omului incepe acolo unde se termina insufletirea lui.

Natura a pus calmul in nenorocire, ca un culcus moale in fundul unei prapastii, spre a indulci senzatia caderii celor nenorociti.

Nenorocirea il face pe om mai bland, mai virtuos, natura lui devine mai sensibila.

Nu trebuie, ca om, sa razi de nenorocirea altor oameni, ci sa ai mila.

Oamenii mari au fost fericire pentru omenire, dar au fost, de fapt, cei mai mari nefericiti.

Oamenii buni nu cunosc prevederea, pentru ca, si din instinct chiar, omul nobil niciodata nu crede pana la sfarsit ca raul exista intr-adevar. Prevederea este un fel de rautate fata de altul, intr-atat cat este necesara ca masura fata de sine. Marea bagare de seama vine din neincrederea in altul, iar neincrederea este despartirea oamenilor.

Daca un om este nenorocit, sa-si aduca aminte ca neno­rocirea i se datoreaza lui insusi.

Numai nenorocirea celor pusi in imprejurari cat mai apropiate de ale noastre ne patrunde in mod firesc pana in adancul sufletului.

Nu exista suferinta mai mare decat amintirea fericirii trecute, in timp de nenorocire. (Divina comedie)

Nu deplang nimic pe lume decat ca in tinerete n-am stiut ca sunt tanar.

Unii sunt fericiti fiindca nu cred in rau, altii pentru ca n-au crezut niciodata in fericire; si cu toate acestea, nici unii, nici altii n-au pierdut mai mult decat aceia care au cantarit toate relele si au numarat toate nefericirile.

Indragostitii sunt utopistii cei mai mari...In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste, si se spune si ceea ce noi singuri nu credem.

Suntem intotdeauna nedrepti atunci cand gandim si vorbim despre altii, pentru ca pe unii ii infrumusetam cu simpatiile noastre, iar pe altii ii facem mai urati cu antipatia noastra si ambele sunt la fel de instinctive si oarbe.