Tot ce am citit, tot ce am gandit, toate paradoxurile mele fortate, ura impotriva conventionalismului, dispretul meu pentru banal nu ma impiedica sa ma induiosez in prima zi de primavara, sa caut violete pe langa gardurile de maracini, printre gunoaie si hartii putrezite, sa joc “bile” cu baietii, sa ma uit la soparle, la fluturi cu aripi galbene.
Viata intelectuala este fata de realitate ceea ce este geometria fata de arhitectura.
Sunt momente cand trebuie sa cauti toate cuvintele in dictionar.
Cand poti sa vezi atat de clar defectele altora, inseamna ca le ai.
Modestia e podoaba omului: sta bine oricui; totusi, ea e de doua ori mai mare la acela care ar fi in drept sa se mandreasca.
Frica de moarte ne face sa iubim munca, si asta ne este toata viata.
Visul e luxul gandirii.
Nu suntem responsabili de ciudateniile mintii noastre. Nu putem decat sa alungam imoralul si ilogicul, dar nu sa le impiedicam sa vina.
Batranetea vine brusc, ca zapada intr-o dimineata; cand te trezesti, bagi de seama ca totul e alb.
Conversatia e joc de foarfece de gradinar, in care fiecare taie vocea vecinului de indata ce creste.
Eu nu indoi, rup.
A scrie este un fel de a vorbi fara sa fii intrerupt.
(Jurnal)
Dovada ca are geniu e ca putin ii pasa de asta.
E o dovada de noblete cand admiratia supravietuieste prieteniei.
Unii oameni vad ca si cum ar avea ochii in varful unei prajini, foarte departe de creierul lor.
Poti sa fii un cerebral rautacios; nu trebuie sa fii bun decat in fapt.