Viaţa de actor este o viaţă foarte complexă, treci prin foarte multe stări şi trăiri la fiecare spectacol. Este acea viaţă de damnat care nu ştie decât să ardă pentru scenă. Menirea teatrului este una civilizatoare, formatoare. Teatrul pune întotdeauna probleme de rezolvat, cum ar fi laşitatea, minciuna, trădarea, lipsa de nobleţe, mila, înţelegerea, dărnicia. Teatrul e un curăţător de nemernicii ca şi filosofia, ca şi religia. Prin adevărul pe care l-am trait prin rol nu trişez, am trăit intens viaţa unui personaj pe care îl dăruiesc publicului, transmit trăire adevărată. Am intrat în pielea personajelor mele întotdeauna.
Era la doar cateva secunde dupa ultima iesire din scena si era inca acolo... Tremura ca o frunza, buzele ii tremurau. M-a apucat de brat... si mi-a spus in soapta: “Am fost buna? Sunt nebuna sa joc asta?"
(despre Vivien Leigh si personajul Blanche din filmul Un tramvai numit dorinta)
© CCC
Recompensa vine odata cu actiunea, nu cu rezultatul.
© CCC
Toţi oamenii se nasc comedianți, cu excepția câtorva actori.
Am putut să fac asta, am avut puterea să mă identific cu atâtea alte multe caractere fie bune, fie rele. Am reuşit acest proces de detaşare a fiinţei mele de viaţa mea şi de a păşi cu curaj şi adevăr în alte vieţi şi de a le trăi convingător zeci de ani pe scenă în teatrul meu Naţional.
Avea comportamentul la care te astepti de la o alteta imperiala, absolut fascinant si neasteptat.
© CCC
Dificultatea pentru o actrita este să rămană disponibila pentru a intra in universul regizorului.
Sensibilitatea unui actor este înmiită. Fără încredere, fără blândeţe, tandreţe, lacrimă, fragilitate, suntem nimic.
Pentru ca nu putem schimba directia vantului, trebuie să invăţăm sa orientam velele.
© CCC
Simplul fapt de a fi un star de cinema face ca oamenii sa iti acorde drepturi şi privilegii deosebite
(Songs my mother taught me)
© CCC
Un actor este cineva care nu te asculta dacă nu vorbesti despre el.
© CCC
Pe vremea mea, actorii visau sa devina vedete. Astazi, vedetele viseaza sa devina actori.
© CCC
In voalurile lungi si negre, pe care le crea pentru ea Christian Dior, era stralucitoare, irezistibila, ca cel mai diabolic dintre ingeri.
(despre interpretarea lui Vivien Leigh a rolului Paola din Duelul ingerilor, 1955)
© CCC
In afara de fizicul sau, care era absolut magic, avea o tinuta foarte frumoasa… Mai avea si altceva: o atractie de o natura mai tulburatoare decat am cunoscut vreodată. Era, probabil, aerul ei de demnitate care captiva legiunea inflacarata de admiratori.
© CCC
Actorii ar trebui trataţi ca nişte vaci proaste.
© CCC
La Hollywood, in 1964, aveau loc cine festive pe care Vivien Leigh le dadea in aceasta casa mare pe care o inchiriase din Londra. Le dorea fastuoase si asa erau. Ea nu mai era sotia lui Laurence Olivier, dar dorea sa ramana Lady Olivier... Era la fel de frumoasă ca pe timpul lui Scarlett'O Hara, avea amintiri fabuloase despre acest cartier si se crampona de ele. Spre sfarsitul seratei, cand sonorizarea canta tema din Pe aripile vântului, devenea trista, dar o facea intentionat. De la o ora la alta, era plina de verva sau deprimata. Era foarte bolnava. Corabia nebunilor a fost ultimul sau film si este minunata in el.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.