Citate de Doamna de Staël

Fiecare trebuie sa mearga pe propriul sau drum, potrivit cu temperamentul si cu talentele sale.

O natiune are dreptul sa se conduca dupa interesul ei, in marginea cerintelor morale, fara indeplinirea carora se savarseste o derogare de la umanitate.

Va veni o vreme când acest popor, care n-a fost cunoscut până acum, va fi luat în seamă. Din această ţară, trecută sub tăcere, vor răsuna cântece şi muzică. Neamul acesta va renaşte şi lumea se va mira ca de o minune să afle, în sfârşit, tot ceea ce el posedă din conştiinţa universală.

Un popor nu este decat ocolul pe care il face natura pentru a ajunge la sase-sapte oameni mari.

Cand sustine dreptul la existenta si la libera dezvoltare a fiecarui popor, sentimentul national e un simbol de actiune, nu numai perfect legitim, dar si de o incontestabila etica. El poate deveni chiar sublim, atunci cand, ca in razboaie, duce la sacrificiile supreme. Cand insa, proclamand superioritatea indiscutabila a unor anumite natiuni si inferioritatea iremediabila a celorlalte, lupta ca sa asigure celor dintai putinta de a dispune, dupa bunul lor plac, de cele din urma, nationalismul inceteaza de a mai fi un sentiment respectabil, fiindca nesocoteste justetea si ameninta pacea.

Popoarele vor fi fericite atunci cand educatia integrala a cetatenilor se va bizui pe adevar si dreptate.

Oamenii care profeseaza in chipul cel mai deschis imoralitatea sunt foarte maguliti cand li se ofera o dovada de stima.

Cand iubim cu putere, increderea ca si teama sunt inexplicabile.

Suntem atat de inflacarati, atat de nesocotiti in tinerete. Ne aruncam in viata cu atata insufletire. Inteligenta, oricat de aleasa, nu va putea inlocui niciodata timpul.

Guvernarile formeaza caracterul natiunilor.

Tine minte ce-ti spun eu: daca poporul asta va fi candva sters de pe harta, nu va fi nici fiindca l-ar ocupa rusii, turcii, americanii, indienii, chinezii; ci din indolenta, pasivitatea, lipsa de civism, din propria nepasare si din complicitatile interne oferite oricarui inamic.

O natiune se afirma in istoria universala mai puternic prin biruintele spirituale si culturale decat prin izbanzi militare ori politice. Acestea din urma sunt vremelnice si nesigure, dupa anumite constelatii si situatii, in timp ce un vers nou, o melodie noua, o gandire originala, o fapta morala impunatoare, tot ce contribuie efectiv la sporirea si imbogatirea tezaurului spiritual comun al omenirii, aduce natiunilor un prestigiu permanent si o justificare deplina a dreptului lor la existenta, alaturi de natiunile mari ale lumii.

Poporul român este imprevizibil: trece de la grația supremă la servitutea voluntară în câteva ore.

Un popor, care nu merge inainte, sta pe loc, ba chiar da inapoi.

Popor, alege-ti sefi, nu stapani!

Dragostea este povestea vieţii femeilor şi doar un capitol în cea a bărbaţilor.

Fortele vii ale unui neam pot fi stanjenite o vreme; cand le vine insa ceasul, inmuguresc si infloresc cu putere irezistibila.

Ce sunt toate framantarile popoarelor decat nazuinta de a realiza ideea dreptului lor, de a apara aceasta idee, atat in relatiile dintre popoare, cat si in acelea dintre clasele sociale.

Chiar si literele lancezesc acolo unde gandirea nu se innoieste sub actiunea puternica si variata a vietii.

Eroii nu mor niciodata pentru natiunile din care s-au nascut sau pe care, cu spiritul lor creator, le-au plasmuit din nou.