Citate de Doamna de Staël

Nu poti ascunde o stare neobisnuita decat purtandu-te ca de obicei.

Nu exista dificultate derivand din relatiile intre oameni, care sa poata rezista unirii si cooperarii internationale.

Trebuie să învățăm să trăim împreună ca frații, altfel vom muri împreună ca niște proști. © CCC

Traieste ca si cum ai fi solidar cu toti.

Numai eroii de roman au obiceiul sa ascunda ceea ce este in avantajul lor; in lumea reala ne grabim sa spunem tot ce ne face cinste, ba chiar si cate ceva pe deasupra.

Nu cunosc limita in setea mea de intelegere cu altii.

Omul e menit din natura pentru comunitate.

Geniul este prin esenta creator, el poarta pecetea individului care il poseda. Natura, care a facut ca nici macar doua frunze sa nu semene una cu alta, vrea ca sufletele sa se deosebeasca si mai mult intre ele, iar imitatia este un fel de moarte, deoarece il lipseste pe cel care imita de existenta lui proprie.

Viitorul nu spera nimic de la om, daca munceste doar pentru propria sa viata si nu pentru eternitate.

Un om cu judecata trebuie sa-si alunge din suflet tot ce nu poate fi de folos nici altora, nici lui. Nu ne aflam oare pe acest pamant in primul rand pentru a ne face folositori si apoi pentru a fi fericiti?

Faceti ca binele fiecaruia sa fie atat de strans legat de binele general incat nici un cetatean sa nu poata dauna societatii, fara sa-si dauneze lui insusi; asigurati rasplata pentru virtute dupa cum ati asigurat pedeapsa pentru ticalosie.

Viața pare adesea un lung naufragiu, din care nu raman decat prietenia și dragostea. © CCC

Prefer sa am de-a face cu primejdiile sigure decat cu dezamagirile posibile.

Cand esti in stare sa te cunosti pe tine insuti, rar se intampla sa te inseli asupra propriei tale sorti, si presimtirile nu sunt, de cele mai multe ori, decat parerile pe care ni le facem despre noi, dar pe care nu ni le-am marturisit decat pe jumatate.

A intelege totul inseamna a ierta totul.

Societatea va atinge gradul de civilizatie pe care, mai mult sau mai putin obscur, si-l propune umanitatea, cand fiecare om va trai mai bine, nu numai din punctul de vedere al propriei sale vieti, ci si din punctul de vedere al vietii comune, cand cele doua efecte simultane ale progresului ce se socoteau contrarii, vor fi in realitate, inseparabile: dezvoltarea vietii individuale si dezvoltarea vietii sociale.

Nesiguranta, greutatile vietii, temerea vaga de nefericiri neprevazute indeamna pe oameni sa se apropie tot mai mult intre ei, sa se aseze umar la umar, ca astfel sa fie mai tari si mai pregatiti in lupta pentru existenta. Nimic nu ne strange laolalta, nimic nu ne face mai prieteni si mai solidari ca amintirea unui vrajmas comun, la loviturile caruia suntem expusi deopotriva.

Fiecare trebuie sa mearga pe propriul sau drum, potrivit cu temperamentul si cu talentele sale.

Cand esti tanar si vesel o scoti intotdeauna la capat. N-am ajuns la filozofia asta nici citind si nici meditand, ci cunoscand viata si nenorocirile ei.

E absurda credinta ca individualul ar putea fi salvat, atunci cand colectivul ar fi amenintat sa se prabuseasca.