Omul fara societate nu inseamna nimic. Cine dintre voi ar sti ceea ce stie, daca mii si mii de oameni nu ar fi lucrat, nu ar fi suferit, pentru a cuceri bucatica cu bucatica aceasta stiinta care va e predata astazi asa de usor si de darnic? Cate jertfe, stralucite sau necunoscute, reprezinta cea mai mica dintre aceste descoperiri, care, din viata primitiva, grosolana si primejdioasa a vechilor rase, au dat la iveala aceasta civilizatie minunata care subordoneaza fortele naturii nevoilor, vointelor, si adesea fanteziei noastre.
Prima cauza pentru care cineva este nerecunoscator este ca nu poate fi destul de recunoscator.
Nesiguranta, greutatile vietii, temerea vaga de nefericiri neprevazute indeamna pe oameni sa se apropie tot mai mult intre ei, sa se aseze umar la umar, ca astfel sa fie mai tari si mai pregatiti in lupta pentru existenta. Nimic nu ne strange laolalta, nimic nu ne face mai prieteni si mai solidari ca amintirea unui vrajmas comun, la loviturile caruia suntem expusi deopotriva.
Omul are constiinta ca nu e singur pe acest pamant, ca existenta sa e strans legata de aceea a tuturor celorlalte fiinte asemenea cu el… soarta sa atarna de aceea a omenirii intregi, si nu poate fi priceputa decat printr-insa.
Cu altii numai impreuna
poti infrunta primejdiile toate.
Filosofia nu este o meserie, facuta pentru ostentatie. Ea nu consta in cuvinte, ci in fapte. Nu recurgi la ea ca sa-ti petreci ziua cu un fel de desfatare sau sa-ti alungi plictiseala, cand n-ai ce face. Ea iti formeaza si iti modeleaza sufletul, iti ordoneaza viata, iti indruma faptele, iti indica ce trebuie sa faci si ce nu.
E tot atat de rau sa fii dispretuit, pe cat este de rau sa fii invidiat.
Animus facit nobilem, cui ex quacumque condicione supra Fortunam licet surgere.
Un suflet nobil se ridică, în orice împrejurare, deasupra destinului.
(Singur sufletul înnobilează omul; el poate, în orice împrejurare, să se ridice deasupra destinului.)
(Seneca, Epistulae, XLIV)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.