Citate despre Dorinta

Dovedeste-ti vorbele prin fapte…Rostul cel mai de seama al intelepciunii - si o dovada, totodata - este sa puna de acord faptele cu vorbele omului, sa-l faca in orice moment egal cu sine si acelasi.

Nu cel ce are putin, ci cel ce ravneste la multe e sarac.

Dorința este însăși esența omului. Baruch Spinoza (1632-1677), Etica Adam și Eva, alungați din paradis pentru încălcarea legii divine, condamnă umanitatea să poarte povara păcatului originar. Ei pecetluiesc natura blestemată a dorinței, un rău cu o mie de fațete și ispite insidioase de care omul ar trebui să se ferească pentru a nu-și pierde sufletul. Dar aceasta nu este una dintre acuzațiile false ale culturii noastre? Conform lui Baruch Spinoza, „dorința este însăși esența omului”, definită ca pofta conștientă de sine, care determină ființa umană să acționeze și să tindă spre perseverență în propria existență. Această dorință (conatus) reprezintă forța vitală activă, nu doar o simplă lipsă prin care omul se raportează la lume. Scriind că dorința constituie esența - cu alte cuvinte, însăși identitatea - omului, Spinoza îl plasează în cadrul Naturii. Ca toate ființele vii, ființele umane sunt înzestrate cu o poftă de viață, o tendință de a acționa și de a persevera în existența lor. În mod fundamental, dorința este, așadar, inocentă, dincolo de orice judecată sau condamnare. Totuși, ceea ce se numește „instinct” la animale este dorință pentru oameni, deoarece oamenii sunt conștienți de ea și o exprimă la o scară mai largă decât simpla reproducere sau supraviețuire: dorința de creație artistică, iubire sau bunătate față de ceilalți... Spinoza definește dorința ca pofta (appetitus) însoțită de conștiința ei. Dorința este manifestarea conatusului, adică efortul fiecărui lucru de a persista în ființa sa. Dorința este esența activă a omului, ceea ce înseamnă că omul nu este un spectator pasiv, ci o ființă definită prin acțiunile și afecțiunile (emoțiile) care îi guvernează existența. Prin urmare, pentru Spinoza, a fi om înseamnă a fi un subiect al dorinței, o ființă care urmărește activ ceea ce consideră că îi sporește puterea de a exista. Pe scurt, dacă oamenii pretind că renunță la dorință, ar echivala nu doar cu negarea propriei naturi, ci și cu privarea de energia care este singura ce le poate alimenta bucuria. Cu toate acestea, Spinoza nu legitimează fiecare dorință sau capriciu și nici nu pledează pentru savurarea frenetică a divertismentului, așa cum o încurajează societatea noastră de consum. Reevaluarea dorinței se înscrie în perspectiva unei Etici al cărei scop este de a învăța să cunoaștem și să stăpânim această vitalitate în vederea unei existențe binecuvântate, adică una împlinită moral. Dacă dorința este rațiunea noastră de a fi, fericirea ar putea consta în atingerea satisfacției. Doar dacă, așa cum sugerează filosoful englez Thomas Hobbes, ea rezidă mai mult în urmărirea decât în ​​obținerea ei: „Fericirea este o înaintare continuă a dorinței, de la un obiect la altul, obținerea primului fiind totuși doar calea care duce către al doilea.” © CCC

Nu-i om care sa nu-si exagereze durerea.

Dorinta reprimata se stinge treptat pana cand nu mai ramane decat umbra dorintei. (Casatoria cerului si a iadului) © CCC

Infraneaza-ti teama prin speranta. Nici un motiv de temere nu e atat de puternic, ca sa nu fie si mai puternica convingerea ca uneori cele temute ne potolesc si cele sperate ne amagesc.

Trebuie sa evitam dorintele ce nu pot fi indeplinite decat cu ajutorul altora.

Numai dorinta da nastere suferintei... a dori inseamna a suferi.

Dorinta se exprima prin mangaiere, asa cum gandirea se exprima prin limbaj. (Fiinta si neantul)

© CCC

Indeparteaza aprecierea oamenilor; ea e vesnic sovaitoare si se imparte in doua parti contrare.

Este mai greu sa aplici decat sa propui o regula morala…pentru ca o frumoasa intentie sa devina o atitudine frumoasa, trebuie sa perseverezi.

Sa exprimam ceea ce simtim, sa simtim ceea ce exprimam; vorba sa semene cu fapta.

Va veni timpul cand urmasii nostri se vor mira de ignoranta noastra in privinta unor lucruri atat de evidente. © CCC

Bona illa sunt vera, quae ratio dat, solida ac sempiterna, quae cadere non possunt, nec descrescere quidem aut minui. Acele bunuri pe care le dă raţiunea sunt adevărate, temeinice şi nepieritoare, ele nu pot să decadă, nici măcar să descrească sau să se micşoreze. (Seneca)

Am lipit această fotografie, vara trecută, la Padova, de peretele mormîntului Sfîntului Anton – împreună cu oamenii care lipeau o batistă, o hîrtie împăturită conținîndu-le rugămintea – pentru ca el să se întoarcă. (Pasiune simplă)

Nu doresti ce nu cunosti.

Atunci cand zeii vor sa ne pedepseasca, ne indeplinesc dorintele.

Totul se întemeiază pe convingere; iar convingerea depinde de tine. De aceea, când doreşti ceva, înlătură convingerea şi, asemenea unui marinar care a trecut de stânci, vei atinge liniştea, pacea şi țărmul calm.

Cand dorim intens ceva si dorinta se implineste, ni se pare ca deznodamantul a venit prea repede. Ne place mai mult mirajul bucuriei viitoare decat amintirea bucuriei trecute.

Asa-i facuta lumea: doreste lucruri rare! Ce in aceasta lume au mare cautare. Si cele dintai fructe par vara mai gustoase, Si razele de iarna sunt mult mai pretioase. Femeia nazuroasa e mai ispititoare, Iar usile deschise nu sunt atragatoare.