Citate de Paul-Henri d’Holbach

Pe masura ce efortul omenesc micsoreaza cantitatea de nestiinta care, timp de secole, a stat la baza credintei umane in Dumnezeu, rolul divinitatii scade in mod inevitabil.

Doar ți-am spus de atâtea ori că nu-i nimic dacă un bărbat nu crede în Dumnezeu, are îndoieli, ba chiar râde pe socoteala religiei… dar o femeie… O femeie trebuie să fie evlavioasă, să creadă fără să întrebe. În încrederea plină de simplitate și duioșie cu care ea cere ocrotirea lui Dumnezeu găsesc totdeauna ceva mișcător, feminin și frumos. (Olesia, cap. XI)

Adevarata morala, ca si adevarata politica, este aceea care cauta sa-i apropie pe oameni unii de altii, ca sa-si faureasca cu eforturi comune fericirea lor mutuala. Orice morala care separa interesele noastre de acelea ale asociatilor nostri este falsa, absurda, contrara naturii.

Exclusivismul religios, crud si fanatic, opreste cresterea constiintei in omenire. Ignoranta nu este asa de detestabila decat fiindca nutreste prejudecatile care ne impiedica sa ne indeplinim adevaratele noastre functii, imprimandu-ne altele false, care sunt penibile, raufacatoare si crude in asa grad, incat sub imperiul ignorantei, cei mai cinstiti oameni devin criminali din datorie. Istoria religiilor ne ofera din plin pilde nenumarate: sacrificii umane, razboaie religioase, persecutii, arderi pe rug, vocatii monastice, practici execrabile iesite mai putin din rautatea oamenilor decat din boala lor.

Dupa religiile care declarau ca stiu care este sensul universului, va veni fara indoiala o filozofie pozitiva si neutra, alimentata neincetat de descoperiri stiintifice, mobila prin esenta ei, tranzitorie si plasmuita conform prefacerilor gandirii omenesti.

Religia este o pavaza in calea experientei divine.

Știința încearcă să înțeleagă lumea; religiile (și filozofiile) și-au asumat, în general, sarcina de a da sens vieții umane. Religia și știința se pot ilumina reciproc, cu condiția ca ambele să rămână în propriile lor sfere. © CCC

Știința și religia nu guvernează același domeniu. Prima învață, a doua predică. Îndoiala este forța motrice a uneia, iar cealaltă are credința drept fundament. (Cea mai frumoasă poveste din lume) © CCC

A pretinde ca zeii au vrut sa faureasca lumea, cu toate minunatiile ei, pentru oameni, ce lucru lipsit de ratiune. Caci ce beneficiu ar fi putut spera din partea recunostintei noastre, niste fiinte care se bucura de o eterna beatitudine, pentru a intreprinde cel mai mic lucru in favoarea noastra.

Credinta intr-un Dumnezeu personal, care conduce totul spre bine si care intr-o alta viata pedepseste si rasplateste, nu este in fond decat o evadare din cruda realitate, o incercare neputincioasa de a inlatura ghimpele deznadajduit al existentei…cata putere si independenta ar castiga oamenii daca, avand mai multa incredere in ei insisi, ar cauta sa-si traiasca viata in concordanta cu ceea ce fiecare in parte, in clipele sale cele mai bune, ridica pe un piedestal ceea ce salasluieste mai bun in el, in loc sa-l desprinda de sine insusi, pentru a-l transmite unui Dumnezeu care vegheaza.

Religia, chiar daca este falsa, este un element necesar in viata unui popor. (Scrisori către un tânăr despre viața creștină) © CCC

Cum se mai poate crede in acest batran Dumnezeu pe care il fauriseram pe de-a-ntregul dupa chipul si asemanarea noastra intr-o vreme in care universul se reducea la pamant, in jurul caruia totul se invartea.

Credinta n-a savarsit minuni decat in aparenta. Numai vointa le poate realiza, cu conditia sa se manifeste energic.

Religia inseamna sa faci ceea ce e drept. Inseamna sa iubesti, sa slujesti, sa gandesti, sa fii umil.

Religiile au format filozofia celor ce nu puteau avea o filozofie propriu-zisa, a celor ce nu se puteau adica ridica cu mintea pana la o intelegere mai stiintifica a naturii. Iata de ce oamenii au trebuit sa fie religiosi la inceputui vietii lor sufletesti. Cei ce ajung cu vremea sa-si piarda credintele religioase sunt de regula siliti sa renunte la ele, din cauza ca dezvoltarea lor intelectuala ii duce la alte explicari, mai bune, adica, pentru ei, mai satisfacatoare, a lumii. Dar in lipsa unor astfel de explicatii, stiintifice sau filozofice, cele religioase sunt indispensabile si inevitabile. Numai asa putem intelege universalitatea religiilor.

Ajuta-te, si Dumnezeu te va ajuta.

Multi oameni au atacat religia, fiindca le parea ridicola; multe persoane au privit-o cu indiferenta, fiindca nu au simtit adevaratele ei inconveniente; ca cetatean, eu o atac pentru ca mi se pare daunatoare fericirii statului, inamica progreselor spiritului uman, opusa moralei sanatoase.

Dacă rădăcinile Statului nu ar fi fost înfipte adânc în trecutul roman, Statul medieval s-ar fi dizolvat în Biserică și Biserica în Stat și este greu de înțeles cum conceptul modern de separare între conștiința religioasă și Stat s-ar fi putut dezvolta sau chiar s-ar fi putut naște. Acesta este secretul diferenței profunde, chiar mult mai profunde decât se crede, dintre statele creștine și statele musulmane. Islamul oferă nu numai o religie, ci un drept, o politică al cărei echivalent l-am căuta în zadar în Evanghelie. [...] Imposibil să atingi ceva fără a întâlni, fără a risca să jignești dogmele. Și întrucât legea, politica, obiceiurile sunt rudimentare, constituite pentru o societate puțin evoluată, este o sarcină supraomenească să se adapteze societatea musulmană la viața modernă. (Sfârșitul lumii antice și începutul Evului Mediu) © CCC

Omul nu aduce la nastere nici bunatate, nici rautate, el aduce cu sine facultatea de a-si cunoaste nevoile, pe care este capabil sa le satisfaca el insusi, pasiunile mai mult sau mai putin vii, dupa organismul si temperamentul pe care natura i le-a daruit.

Religia inabusa orice pornire a sufletului care nu se naste nemijlocit din ea.