Citate de Henryk Sienkiewicz

Omul superior rămâne credincios speranței. A nu persevera este fapta unui laș. (Herakles, 421-416)

Fara speranta e imposibil sa gasesti ceva de nesperat.

Cei mai mari dusmani ai omului sunt teama si speranta.

Nenorocirea osteneste: vanturile nu sufla mereu cu aceeasi turbare; norocul fericitior are un sfarsit. Totul trece, totul se schimba; omul cu sufletul intreg se increde pana la urma in speranta. Deznadejdea este lasitate.

In sufletul omenesc licareste de obicei speranta, care ne face sa credem ca intamplarile defavorabile sunt pentru altii, iar cele avantajoase sunt pentru noi.

În fiecare dintre noi locuiesc două persoane, una dintre ele certând-o pe cealaltă pentru cele săvârşite.

Ca sa-ti justifici existenta, ai nevoie nu numai de paine, ci si de o idee morala.

În viaţa fiecăruia se întâmplă ca, dintr-odată, poarta trântită în nas să se întredeschidă, zăbrelele să se dea la o parte, nu-ul definitiv să nu mai fie decât un poate, lumea să se transfigureze, un sânge nou să ne curgă prin vine. Aceasta-i speranţa. (Trestia revoltată)

Ne ramane un singur lucru intotdeauna bun: tineretea.

E placut sa doresti, dar mult mai placut e sa fii dorit.

Trebuie sa trecem peste dezamagirile noastre; in asta consta arta de a trai.

Speranta: cea mai mare si mai dificila victorie pe care un om poate sa o obtina asupra sufletului sau.

Nu spera în ceea ce nu se poate spera. © CCC

Bucuria se poate napusti asupra ta ca o fiara, napadindu-te.

În fiecare zi învăț să sper. (Cel pe care îl dorești) © CCC

Speranta. Dorinta si asteptare infasurate in una.

Toate fiintele omenesti traiesc cu idealuri si sperante — inalte sau mediocre —, care dau vietii lor un anumit sens.

Daca pentru rau vom plati cu bine, atunci cu ce vom plati pentru bine? Daca si pentru una si pentru alta rasplata-i aceeasi, atunci de ce sa fie oamenii buni?

Cand sperantele noastre de-abia inmugurite sunt nimicite de un vant hain, fara putinta de a invia, suntem parca mai porniti sa ne inchipuim cat de frumoase flori ar fi putut da ele daca ar fi fost lasate sa infloreasca.

Speranța este ca cerul nopții: nu există colț atât de întunecat în care ochiul încăpățânat să nu ajungă să descopere o stea. © CCC