Citate de George Calinescu

Bucuriile premature ne impiedica sa ne realizam.

Tot ce facem contine un merit prin faptul ca reprezinta o miscare in vesnica sfortare a omului de a cunoaste si de a crea.

Opera de arta trebuie sa para iesita din mana omului, iar nu dintr-o masina, si o greseala e, uneori, un accident fericit.

Copilaria nu dispare niciodata din noi; ea constituie izvorul permanent din care decurg toate meandrele vietii noastre.

Putina durere este ca un toxic ce imunizeaza organismul impotriva otravirii.

In marile jocuri ale vietii, descoperim in noi o forta neobisnuita sau o slabiciune pe care nu contam.

Când ai douăzeci de ani, e mai bine să fii crescut de oameni inteligenți și creativi. Câştigi atât de mult timp. © CCC

Omul intreg isi calauzeste viata prin reprezentari anticipate, prin ceea ce numim “cauze finale” sau, mai comun, idealuri.

Pentru un suflet mare, valoarea nu asteapta ca varsta s-o masoare.

Nimic nu trece mai iute decat anii.

Varsta e ceasul meu desteptator.

Sfanta virtute a copilariei, scanteia pura a bunatatii, cat de odihnitoare e lumina ta! Cat de intunecata ar fi lumea fara ochii copiilor.

Frica de durere duce la renuntare, care e totuna cu refuzul de a trai.

La douăzeci de ani, pariziana este adorabilă; la treizeci de ani, irezistibilă; la patruzeci de ani, fermecătoare. După patruzeci de ani? O pariziană nu depășește niciodată patruzeci de ani. © CCC

Un dialog nu duce la nimic daca planurile de gandire nu coincid.

Senectutea, sau mai bine zis sporul de ani, nu-i fara delicii, unii oameni bogati in ani capata o liniste leonina, teribila si dulce totodata, care face sa palpite inima tinerilor. Ca stejarul cel gros arzand, unii varstnici raspandesc dogoare, incalzesc fruntile juvenile si le exalta spre ideile si faptele generoase. Iar flacara le da lor insile un joc de umbre rembrandtiene, care ii fac expresivi si plini de sensuri.

Cel mai rau lucru catre care poate fi educat tineretul este superficialitatea. Caci ea produce acele placeri din care creste rautatea.

Adesea se intampla sa privim inapoi cu un fel de autoinvidie tragica la operele noastre din tinerete, in care am pus cu darnicie toata pasiunea si ingeniozitatea.

Totdeauna am fost un optimist, adica un om nascut pentru a proiecta toate fortele sufletului catre un tel maret.  Totdeauna, chiar cand nu am stiut limpede acest lucru, am fost stapanit de dragoste pentru oameni. Caut si foarte adesea castig, iubirea multora, si, ajutat de ea, arunc spre oameni flacari de iubire.