Citate de Romain Rolland

Sa fii cinstit cu tine insuti. Un examen implacabil al constiintei ne obliga sa sfasiem chiar prejudecatile cele mai tenace, cele care sunt mai aproape de noi…

Un om cu judecata trebuie sa-si alunge din suflet tot ce nu poate fi de folos nici altora, nici lui. Nu ne aflam oare pe acest pamant in primul rand pentru a ne face folositori si apoi pentru a fi fericiti?

Cea mai minunată muzică a sufletului este bunătatea.

Iubirea de viaţă este nedespărţită de frica de moarte.

Cand cineva ascunde faptul ca iubeste placerea, inseamna ca are deprinderi urate.

In intelegere, lucrurile mici cresc, in neintelegere, se naruie chiar si cele mari.

Fie ca esti slab sau puternic, simti uneori un gol imens in jurul tau si e bine sa stii ca te poti sprijini atunci de bratul unui prieten.

Am un suflet de frate pentru toti cei nefericiti.

Nici un fel de raţiune nu e în stare să arate omului calea, dacă el nu vrea să o vadă.

Morala este doar igiena gândului şi a inimii.

Nesiguranta, greutatile vietii, temerea vaga de nefericiri neprevazute indeamna pe oameni sa se apropie tot mai mult intre ei, sa se aseze umar la umar, ca astfel sa fie mai tari si mai pregatiti in lupta pentru existenta. Nimic nu ne strange laolalta, nimic nu ne face mai prieteni si mai solidari ca amintirea unui vrajmas comun, la loviturile caruia suntem expusi deopotriva.

Societatea va atinge gradul de civilizatie pe care, mai mult sau mai putin obscur, si-l propune umanitatea, cand fiecare om va trai mai bine, nu numai din punctul de vedere al propriei sale vieti, ci si din punctul de vedere al vietii comune, cand cele doua efecte simultane ale progresului ce se socoteau contrarii, vor fi in realitate, inseparabile: dezvoltarea vietii individuale si dezvoltarea vietii sociale.

Nu traiesc cei ce nu mor in fiecare clipa, iar cei ce nu se indoiesc, nu cred.

Omul are constiinta ca nu e singur pe acest pamant, ca existenta sa e strans legata de aceea a tuturor celorlalte fiinte asemenea cu el… soarta sa atarna de aceea a omenirii intregi, si nu poate fi priceputa decat printr-insa.

Dacă bunăstarea egoistă e unicul scop al vieţii, atunci viaţa devine mai repede inutilă.

Stiinta a randuit pe om la locul ce i se cuvine, in mijlocul fiintelor. Ea nu mai cunoaste pe omul abstract, ivit deodata pe pamant in plina desfasurare a inteligentei si vointei sale. El nu mai este scopul si sfarsitul sistemului lumii. Omul este supus raporturilor dependentei reciprocc, care il leaga de oamenii, de rasa din care se trage, de celelalte fiinte vii din cuprinsul pamantesc si cosmic. Aceasta dependenta nu-i limitata la conditiile vietii sale fizice, ea se extinde asupra fenomenelor, intelectuale si morale, asupra actelor vointei sale, asupra operelor geniului sau. Aceasta dependenta il leaga de toate si de tot, in spatiu si in timp.

Omul se naste debitor al societatii umane.

Dacă uitarea întârzie să apară, i se vine în ajutor.

Să mergi pe calea vieţii înseamnă să învingi permanent nu doar obstacolele exterioare, dar şi formele vechi ale conştiinţei noastre pentru a renaşte şi a ajunge la o treaptă mai înaltă. Aceasta este calea omului spre maturitate.

Traieste ca si cum ai fi solidar cu toti.