Citate de Epictet

Moartea este mai blândă decât tirania. (Agamemnon, 458)

De durere, pe omul simplu il vindeca timpul, pe intelept, ratiunea.

Cardinalul Richelieu a murit în 1642, spre sfârșitul vieții sale. (Parizianul eliberat) © CCC

Limita dintre viaţă şi moarte se numeşte tăcere.

Ce dulce mor şi fără suferinţă zăpada, norii, zilele şi umbrele.

Moartea unui om mă micșorează, pentru că omenirea sunt eu.

Corpul este mormantul sufletului. (Cratylos) A filosofa inseamna a învăța sensibilul sa moara. (Phaidon) Platon Teoria reminiscentei afirma faptul că incarnandu-se în corp, sufletul uită cunoașterea ideilor dobândite într-o altă lume. Prin urmare, eliberandu-se de corp, sufletul poate regăsi cunoașterea deplină. Acest dispreț clasic fata de corp va fi interpretat de Nietzsche ca fiind o sfidare a vieții. Mai mult, filosofia reprezinta accederea catre inteligibil și, prin urmare, refuzul sensibilului.

***

Cratylos (sec. V î. e.n.): filosof grec, discipol al lui Heraclit. A absolutizat viziunea acestuia asupra curgerii universale, negand orice stabilitate și determinare a lucrurilor. Teoria reminiscentei a lui Platon: teorie platoniciană potrivit căreia omul recunoaşte ideile datorită faptului că sufletul său le-ar fi contemplat într-o existenţă anterioară; reamintirea ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat într-o existenţă anterioară.

Multumirea de sine o consideram un mare bine, nu in sensul ca trebuie sa ne multumim intotdeauna cu putin, ci in intelesul ca in clipele cand nu avem mai mult, sa fim multumiti cu putin.

Mai bine este ca, intemeiat pe adevar, sa invingi o parere, decat neintemeiat pe o parere sa te invinga adevarul… Cand cauti adevarul, se poate sa invingi toate cate ti se pun in cale; dar cand l-ai gasit, nimeni nu te mai poate invinge…adevarul triumfa prin puterea lui interna; puterea, prin aparenta ei externa.

Nenorocirea e ca moartea nu constituie un fenomen intamplator sau ceva iesit din comun, ci o intalnim la tot pasul.

Nu-i liber omul care nu-i stapan pe sine.

Sinuciderea nu poate fi privita decat ca slabiciune. E mai usor sa mori decat sa induri neclintit o viata chinuita.

Ești tânăr să vorbești despre moarte, spuse împăratul, uitându-se la bufon. Învață mai degrabă să trăiești, să te bucuri de darurile oferite de un zeu atât de risipitor și necunoscut: căldura soarelui, răcoarea mării la amiază, mirosul pădurii seara, caii galopând peste câmpie. Ești bogat pentru că ești în viață. Chiar și nefericirea este încă viață. Învață să iubești și să te bucuri și, de asemenea, învață să suferi. Și, când va veni timpul, vei învăța să mori. (Gloria imperiului: un roman, o istorie) © CCC

Cand mori nu te uita la intunericul de dinainte, ci la lumina ce lasi in urma, si te vei stinge cu zambetul pe buze.

Moartea e buna cand nu intrerupe o viata frumoasa; cand a venit pentru cei care au chemat-o prea adesea.

Sa nu doresti ca lucrurile sa se petreaca asa cum vrei tu, ci asa cum sunt ele, si atunci viata ta va trece in liniste.

A malis mors abducit, non a bonis. De rele ne îndepărtează moartea, nu de bine. (Cicero)

Daca vrei sa inaintezi in intelepciune, nu te uita de te ia lumea de prost, ori nebun. E treaba ei, nu e a ta.

Cine a învățat să moară s-a dezvatat să fie sclav. (Eseuri) Michel de Montaigne Despotul nu-si poate exercita puterea decat dacă oamenii lui se tem de el. Frica, prin excelenta, este, desigur, cea fata de moarte pentru că moartea este ireversibilă (nu este valabil acelasi lucru in cazul pierderii bunurilor). Dar ce mai poate face despotul împotriva celui care a învățat să nu se teama de moarte?