Citate de Antoine de Saint-Exupéry

Cand vom fi constienti de rolul nostru, fie el chiar si cel mai sters, numai atunci vom fi fericiti. Si numai atunci vom putea sa traim in pace si sa muncim in pace,…tre­buie sa devenim constienti de noi insine si de univers.

Graul este cu totul altceva decat un aliment pentru trup... Painea joaca atatea roluri! Cu painea se intampla ceea ce se intampla si cu untdelemenul opaitelor: se preface in lumina.

Razboiul!...Pentru ce ne uram? Purtati de aceeasi planeta, echipaj al aceleiasi nave, noi suntem solidari. Si daca, pentru a participa astfel la noi sinteze, e bine ca marile civilizatii se infrunta unele pe altele, e monstruos ca se sfasie reciproc…Caci pentru a ne elibera e de ajuns sa devenim constienti de scopul care ne apropie pe unii de altii, cautandu-l impreuna acolo unde el ne uneste pe toti.

Intai trebuie sa cruti doua-trei omizi, daca vrei sa cunosti fluturii.

Nu poti socoti ideile ca niste mingi de tenis sau moneda pentru schimburi mondene. Nu te joci de-a gandirea.

Bratele dragostei te cuprind cu tot prezentul tau, cu trecutul si viitorul tau.

Îi numesc pleavă pe toți cei ce trăiesc din gesturile altora și, asemenea cameleonului, iau culorile altora, iubesc partea de unde le vin darurile, gustă aclamațiile și se judecă în oglinda mulțimii. (Citadela)

A fi om inseamna in mod neindoielnic a fi raspunzator. Inseamna a simti punand si tu o piatra la temelie, că astfel contribui la cladirea lumii.

Adevarul, pentru om, este ceea ce face din el un Om... ca sa intelegeti omul si trebuintele sale, ca sa-l cunoasteti in ceea ce are el esential, nu trebuie sa opuneti una alteia evidenta adevarurilor voastre... Pentru a incerca sa scoti in evidenta acest esential, trebuie sa uiti o clipa disensiunile, care, o data admise, atrag dupa ele un intreg coran de adevaruri de nezdruncinat, cu tot fanatismul care decurge din ele. Dar adevarul, intelegeti, este ceea ce simplifica lumea, iar nu ceea ce creeaza haosul. Adevarul nu este ceea ce se demonstreaza, este ceea ce simplifica.

Viitorul nu spera nimic de la om, daca munceste doar pentru propria sa viata si nu pentru eternitate.

Pare-se ca perfectiunea e atinsa nu atunci cand nu mai este nimic de adaugat, ci cand nu mai este nimic de inlaturat.

A iubi nu inseamna a se privi unul pe celalalt, ci a privi impreuna in aceeasi directie.

Trebuie sa faci deosebire intre sacrificiul din dragoste, care este nobil si sinuciderea din disperare, care este josnica sau vulgara... Onoarea straluceste nu in sinucidere, ci in sacrificiu.

Nu se poate vedea bine decat cu inima. Esentialul este invizibil pentru ochi. (Micul Print) © CCC

Întotdeauna mi-a plăcut deșertul. Te așezi pe o dună de nisip. Nu vezi nimic. Nu auzi nimic. Și totuși, ceva strălucește în tăcere… (Micul Prinț) © CCC

Dacă vrei să construieşti o corabie, nu aduna oamenii în jurul tău pentru a le da ordine, pentru a le explica fiecare detaliu, pentru a le spune unde să găsească fiecare lucru... Dacă vrei să construieşti o corabie, fă să nască în inimile oamenilor dorința după marea vastă și nesfârșită. © CCC

Atata vreme cat omul nu va fi un zeu, adevarul, in limbajul sau, se va exprima prin contradictii. Si din eroare in eroare se merge spre adevar.

Singur spiritul, daca sufla peste huma, singur e in stare sa creeze omul.

Adevarata iubire incepe de acolo de unde tu nu mai astepti nimic in schimb.

Am aflat destul de repede o seamă de lucruri despre această floare. Pe planeta micului prinţ fuseseră întotdeauna flori foarte simple, împodobite cu un singur rînd de petale, aflate pretutindeni şi care nu deranjau pe nimeni. Ele apăreau într-o dimineaţă în iarbă şi seara dispăreau. Dar aceea germinase într-o bună zi dintr-un grăunte adus nu se ştie de unde, iar micul prinţ supraveghease cu foarte mare atenţie acea tulpiniţă care nu semăna cu celelalte. Putea să fie o nouă specie de baobab. Dar arbustul încetă curînd să crească şi începu să pregătească o floare. Micul prinţ văzu ceva ca un bumb mare şi simţi că ceva miraculos avea să îşi facă apariţia; floarea însă, la adăpostul bumbului verde, nu îşi mai termina pregătirile pentru a-şi etala frumuseţea. Ea îşi alegea cu grijă culorile. Se îmbrăca încet, îşi potrivea una cîte una petalele. Nu vroia să apară şifonată ca macul. Ea nu vroia să apară decît în deplinătatea şi sclipirea frumuseţii sale. Da! Era cochetă! Toaleta sa misterioasă dură multe zile. Dar într-o bună dimineaţă, exact odată cu răsăritul soarelui, se arătă. (Micul Prinț)