Citate de Antoine de Saint-Exupéry

Isi formeaza o parere deplorabila asupra culturii cel ce-si inchipuie ca ea se cladeste pe memoria formulelor. Un elev prost al cursului de specialitate stie mai mult de­spre natura si despre legi decat stiau Descartes sau Pascal. Dar este el oare capabil de aceleasi demersuri spirituale?

Sacrificiul e o constanta a istoriei si un imbold al omului. Fara de sensul sacrificiului suntem lipsiti de uneltele constructiei.

Odata prinsi intr-o primejdie, oamenii nu se mai tem de ea. Numai necunoscutul inspaimanta. Dar pentru oricine il infrunta, el inceteaza de a mai fi necunoscut.

Viata cere uneori jertfe dureroase, carora trebuie sa li te supui.

Sacrificiul presupune o doza de bunatate si un grad de inteligenta care nu se gasesc pe toate drumurile.

Adevarul, pentru om, este ceea ce face din el un Om... ca sa intelegeti omul si trebuintele sale, ca sa-l cunoasteti in ceea ce are el esential, nu trebuie sa opuneti una alteia evidenta adevarurilor voastre... Pentru a incerca sa scoti in evidenta acest esential, trebuie sa uiti o clipa disensiunile, care, o data admise, atrag dupa ele un intreg coran de adevaruri de nezdruncinat, cu tot fanatismul care decurge din ele. Dar adevarul, intelegeti, este ceea ce simplifica lumea, iar nu ceea ce creeaza haosul. Adevarul nu este ceea ce se demonstreaza, este ceea ce simplifica.

A oferi cultura inseamna a oferi setea. Restul va fi o consecinta.

Libertatea nu este absenta regulilor, iar ordinea nu este absenta libertatii.

Nu exista sacrificiu. A trai sarac pentru a nu abjura o idee este a prefera placerea abstracta si inalta de a starui in acea idee, placerii senzuale si inferioare de a manca si a bea bine.

A fi om inseamna in mod neindoielnic a fi raspunzator. Inseamna a simti punand si tu o piatra la temelie, că astfel contribui la cladirea lumii.

Jertfele oamenilor sunt florile ce se arunca in calea dreptatii.

Este indispensabil sa te sacrifici uneori. Este igiena sufletului. © CCC

Graul este cu totul altceva decat un aliment pentru trup... Painea joaca atatea roluri! Cu painea se intampla ceea ce se intampla si cu untdelemenul opaitelor: se preface in lumina.

Ar fi trebuit să nu o ascult, îmi mărturisi el într-o zi, nu trebuie niciodată să asculţi florile. Trebuie să le priveşti şi să le miroşi. A mea parfuma planeta, dar eu nu ştiam să mă bucur de asta. Nu am ştiut să înţeleg nimic atunci! Ar fi trebuit să o judec după fapte şi nu după cuvinte. Ea mă parfuma şi mă bucura. Nu ar fi trebuit deloc să plec! Ar fi trebuit să ghicesc afecţiunea ei de dincolo de vorbele ei mari, orgolioase. Florile sunt atît de contradictorii! Dar eram prea tînăr ca să ştiu să iubesc. (Micul Prinț)

Un om intreg isi jertfeste si viata cand socoteste ca e necesar.

Viitorul nu spera nimic de la om, daca munceste doar pentru propria sa viata si nu pentru eternitate.

Florile sunt plapande si nestiutoare. Se apara si ele cum pot. Se cred nemaipomenite cu spinii lor.

Adevarul de maine se nutreste din eroarea de ieri, iar contradictiile pe care trebuie sa le invingem constituie chiar stratul de ingrasaminte al cresterii noastre.

Am sa va spun acum un secret, un foarte simplu secret: numai cu inima poti vedea lucrurile corect; ce este esential este invizibil pentru ochi.