Citate de Aldous L. Huxley

Sacrificiul e o constanta a istoriei si un imbold al omului. Fara de sensul sacrificiului suntem lipsiti de uneltele constructiei.

Sacrificiul e mare si demn, tocmai pentru ca e absurd. Nici o actiune rationala n-a fost numita vreodata sacrificiu.

Jertfele oamenilor sunt florile ce se arunca in calea dreptatii.

Nu exista sacrificiu. A trai sarac pentru a nu abjura o idee este a prefera placerea abstracta si inalta de a starui in acea idee, placerii senzuale si inferioare de a manca si a bea bine.

Nu pot sa-i suport pe profetii imbecili si negustorii de utopii, care ne ofera perspective de fericire neintrerupta… daca fericirea ar fi neintrerupta si bunastarea universala, acestea ar inceta de a mai fi fericire si bunastare si ar deveni numai plictiseala, hrana si necesitati cotidiene.

Ca sa poti culege firul din gogoasa de matasa, crisalida trebuie inmuiata intai si ucisa.

De cate ori cineva se jertfeste pentru altii, poti fi sigur ca pretuieste mai mult decat ei.

Civilizatie inseamna armonie si plenitudine; ratiune, sentiment, instinct, viata trupului.

Nimeni nu poate intelege ceea ce nu simte.

Cu cât o minte este mai puternică și originală, cu atât se va înclina către religia singurătății.

Cei ce vor sa ajunga trebuie sa stie sa renunte. Cine nu poate sacrifica o placere imediata, cine vinde o situatie viitoare stralucita, dar problematica, pentru ca are nerabdarea de a avea imediat o placere, acela nu va realiza nimic din aspiratiile sale.

Trebuie sa faci deosebire intre sacrificiul din dragoste, care este nobil si sinuciderea din disperare, care este josnica sau vulgara... Onoarea straluceste nu in sinucidere, ci in sacrificiu.

Pentru a fi liber, trebuie sa sacrifici ceva din ce ai.

Parerile asupra carora doi adversari sunt de acord, au toate calitatile de a fi intemeiate.

Este indispensabil sa te sacrifici uneori. Este igiena sufletului. © CCC

Sacrificiul presupune o doza de bunatate si un grad de inteligenta care nu se gasesc pe toate drumurile.

Unii oameni nu sunt in stare sa conceapa binele, decat atunci cand pacatuiesc contra lui.

Un om nu se poate resemna cu propria sa discontinuitate… el nu poate permite nici timpului, nici fiintei sale, nici contului pe care il are la banca sa-i dicteze o filozofie a vietii, ci are nevoie sa-si creeze el insusi un cadru moral care sa-i asigure continuitatea sa ca personalitate.

Ce este o durere, si-o lacrima ce-nseamna, cand tanara nadejde la lupta te indeamna. Si ce-i sa cazi, cand viata n-o pierdem in zadar, cand trupurile noastre sunt pietre de altar. Cand fiecare stim sa faurim o lume ce-o vor primi in dar acei ce nu sunt inca si totusi ii iubim?