Citate de Giovanni Papini

Pentru a va oferi placerea muzicii, imi voi sacrifica bucuros fericirea, sanatatea, viata. (Scrisoare către tatăl său - 19 mai 1781) © CCC

Ce este o durere, si-o lacrima ce-nseamna, cand tanara nadejde la lupta te indeamna. Si ce-i sa cazi, cand viata n-o pierdem in zadar, cand trupurile noastre sunt pietre de altar. Cand fiecare stim sa faurim o lume ce-o vor primi in dar acei ce nu sunt inca si totusi ii iubim?

Orice om are in el respectul curajului celuilalt, mai ales cel moral.

De cate ori cineva se jertfeste pentru altii, poti fi sigur ca pretuieste mai mult decat ei.

Sacrificiul presupune o doza de bunatate si un grad de inteligenta care nu se gasesc pe toate drumurile.

Este indispensabil sa te sacrifici uneori. Este igiena sufletului. © CCC

Nu exista inaltimi de neatins, ci numai aripi prea scurte.

Cei ce vor sa ajunga trebuie sa stie sa renunte. Cine nu poate sacrifica o placere imediata, cine vinde o situatie viitoare stralucita, dar problematica, pentru ca are nerabdarea de a avea imediat o placere, acela nu va realiza nimic din aspiratiile sale.

Numai cine s-a invins pe sine isi poate invinge dusmanii.

Intai trebuie sa cruti doua-trei omizi, daca vrei sa cunosti fluturii.

Sacrificiul e mare si demn, tocmai pentru ca e absurd. Nici o actiune rationala n-a fost numita vreodata sacrificiu.

Acela care, hotarand sa se jertfeasca, ar cantari inainte toate urmarile, toate foloasele ce ar decurge din fapta sa, e greu de crezut ca ar mai fi in stare de jertfa.

E destul sa ne ridicam cu o singura treapta deasupra umanului, pentru ca toate valorile omenesti sa se confunde si sa dispara.

Ura, cateodata, nu e decat iubire stangace, in nestire; in orice caz, e mai buna ucenicie decat nepasarea.

Pentru niciun ideal nu merită să te sacrifici, nu există nimic mai presus de viață. (Tentația inocenței) © CCC

Un om intreg isi jertfeste si viata cand socoteste ca e necesar.

Inteligenta e unicul mijloc pentru a ajunge la adevar care e cea mai mare glorie a omului.

Nu exista sacrificiu. A trai sarac pentru a nu abjura o idee este a prefera placerea abstracta si inalta de a starui in acea idee, placerii senzuale si inferioare de a manca si a bea bine.

Destinul este un etern si abstract tap ispasitor al slabiciunilor omenesti.

Trebuie sa faci deosebire intre sacrificiul din dragoste, care este nobil si sinuciderea din disperare, care este josnica sau vulgara... Onoarea straluceste nu in sinucidere, ci in sacrificiu.