Fericirea este o înaintare continuă a dorinței, de la un obiect la altul, obținerea primului fiind totuși doar calea care duce către al doilea.
Thomas Hobbes, Leviatanul (1651)
Fragmentul descrie viziunea lui Hobbes despre fericire/beatitudine (felicitas), pe care o definește nu ca pe o stare de satisfacție statică, ci ca pe un proces dinamic și continuu.
Respingerea scopului suprem: Hobbes se opune filosofilor antici (precum Aristotel) care credeau într-un Summum Bonum (cel mai mare bine) sau într-un punct final de liniște a minții.
Dorința ca motor al vieții: pentru Hobbes, a trăi înseamnă a dori. El afirmă că o persoană ale cărei dorințe s-au sfârșit nu mai poate trăi, la fel cum nu poate trăi cineva ale cărui simțuri s-au oprit.
Mecanismul succesului: fericirea constă în succesul constant în atingerea obiectivelor succesive. Obținerea primului obiect nu este scopul final, ci doar o etapă necesară („calea”) pentru a securiza și a atinge dorința următoare.
Puterea: această căutare neîncetată duce la ceea ce Hobbes numește o „înclinație generală a întregii omeniri”, o dorință perpetuă și neliniștită de putere după putere, care încetează doar la trecerea în neființă.
© CCC
Fiți fericiți, prietenii dispar când sunteți nefericiți.
(Fenicienele, 410-404)
Fericiți cei care pot dărui fără să-și amintească și să primească fără să uite.
© CCC
Fericirea inseamna sa ai o sanatate buna si o memorie slaba.
© CCC
Placerea este un sentiment de perfectiune…Fericirea este o placere durabila.
Sa ne bucuram de ale noastre fara sa ne comparam cu altii. Niciodata nu vei fi fericit daca te vei mahni fiindca e cineva mai fericit. Cand vezi cati sunt inaintea ta, gandeste-te cati sunt in urma.
Pentru a fi fericit, trebuie eliminate două lucruri: frica de un rău viitor și amintirea unui rău trecut.
© CCC
Dacă fericirea ar consta în plăcerile trupești, am spune că boii sunt fericiți când găsesc de mâncat năut.
(Fragmente originale)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.