Viaţa de actor este o viaţă foarte complexă, treci prin foarte multe stări şi trăiri la fiecare spectacol. Este acea viaţă de damnat care nu ştie decât să ardă pentru scenă. Menirea teatrului este una civilizatoare, formatoare. Teatrul pune întotdeauna probleme de rezolvat, cum ar fi laşitatea, minciuna, trădarea, lipsa de nobleţe, mila, înţelegerea, dărnicia. Teatrul e un curăţător de nemernicii ca şi filosofia, ca şi religia. Prin adevărul pe care l-am trait prin rol nu trişez, am trăit intens viaţa unui personaj pe care îl dăruiesc publicului, transmit trăire adevărată. Am intrat în pielea personajelor mele întotdeauna.
Eu sunt in semnul scorpionului. Scorpionii se chinuie, se consuma.
© CCC
Sensibilitatea extrema da nastere actorilor mediocri; sensibilitatea mediocra da nastere multitudinii de actori slabi; iar lipsa absoluta a sensibilitatii formeaza actorii sublimi.
(Paradoxul actorului de comedie)
© CCC
Actorul este un mincinos sincer.
S-ar fi rostogolit pe cioburi de sticla, daca acest lucru ar fi ajutat-o in interpretarea sa.
© CCC
Eu fac piese si sotia mea, scene.
© CCC
Sensibilitatea unui actor este înmiită. Fără încredere, fără blândeţe, tandreţe, lacrimă, fragilitate, suntem nimic.
In Franta, Ionesco este jucat in doua sau trei teatre si in douasprezece milioane de case.
Dificultatea pentru o actrita este să rămană disponibila pentru a intra in universul regizorului.
Mie, oricum, scena mi-a dat posibilitatea să exist în toată puterea mea. Scena m-a transformat într-un fel de… ca să mă exprim foarte la îndemână, burlan, un instrument prin are circulă un şuvoi de energie, care altfel nu ştiu pe unde ar fi scăpat. Pentru că în momentul în care nu mai curge nimic prin el, rămâne gol, gol, gol. Şi fiecare premieră eşti aşa: gol.
Odată am plâns la sfârşitul vacanţei de iarnă şi am spus că eu nu mai vreau la şcoală, vreau la teatru. Iar tata m-a înţeles şi cu înţelepciunea sa caracteristică mi-a spus: „Da’ tată, dar e ruşine să te duci la teatru dacă tu nu termini şcoala. Aşa că hai să terminăm şcoala cu bine şi pe urmă te duci la teatru!“. M-a convins şi aşa a fost. Pentru că mi-aţi amintit de acea perioadă vă spun sincer că mi-aş dori să văd din nou în jurul meu eleganţă, bun-gust, politeţe, respect faţă de ceilalţi şi decenţă.
Toţi oamenii se nasc comedianți, cu excepția câtorva actori.
Era la doar cateva secunde dupa ultima iesire din scena si era inca acolo... Tremura ca o frunza, buzele ii tremurau. M-a apucat de brat... si mi-a spus in soapta: “Am fost buna? Sunt nebuna sa joc asta?"
(despre Vivien Leigh si personajul Blanche din filmul Un tramvai numit dorinta)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.