Meseria de actor reprezinta viata noastra. Si eu, si sotul meu am avut parte de o meserie grea, in sensul rolurilor imense pe care le-am jucat cu o mare raspundere de fiecare data. Fiecare spectacol l-am considerat ca o premiera, atat de mult ne preocupa. Daca aveam spectacol intr-o seara, nu ne duceam linistiti la ora spectacolului, cu vreo doua zile inainte incepeam sa ne pregatim. Nu mai vorbesc de repetitiile grele, noptile nedormite cu gandul la rol, la ce trebuie facut. In vremurile trecute se respecta mai mult aceasta meserie. Teatrul National era intr-adevar prima scena a tarii, cu spectacole splendide, de mare succes, cu mari valori, cu salile pline, ceea ce nu mai exista astăzi.
Ceea ce oamenii doresc cu adevărat în teatru este implicarea fanteziei și nu a realității.
© CCC
Uneori, adevarul replicilor pe care le spun ma sperie. Dar trebuie ca aceasta frica sa nu transpara niciodată. Aceasta este minunata disciplina a teatrului. Iubesc teatrul pentru aceasta disciplina, pentru ca, in afara lui, eu nu sunt disciplinata. Sunt impulsiva.
© CCC
Eu fac piese si sotia mea, scene.
© CCC
Sensibilitatea unui actor este înmiită. Fără încredere, fără blândeţe, tandreţe, lacrimă, fragilitate, suntem nimic.
Nu obişnuiesc să regret personaje, nici jucate, nici nejucate. Cred că scenariile cele mai solid construite sunt cele care încap pe mana unui talent regizoral solid construit. Şi invers.
Teatrul este viață. Mai puțin momentele ei de plictiseală.
© CCC
Pusa in scena, Coliba Unchiului Tom a facut sa planga multi proprietari de sclavi, care s-au induiosat atata timp cat a durat reprezentatia si care dupa spectacol si-au pastrat moravurile, obiceiurile si ideile proprii asupra negrilor.
Imi stiu intotdeauna replicile.
Vivien Leigh
© CCC
Ceea ce m-a făcut sa urc pe scenă şi sa intru în arena, nu a fost lipsa de curaj, a fost o lipsă totală de ambiţie.
Te urci pe scenă, te arăţi în spatele unui personaj, al unui text şi capeţi forţă. Birlic! În viaţă era trist, n-avea haz, n-avea replică, stătea închis în cojiţa lui, dacă îl întâlneai la o petrecere nici nu-l vedeai, era absent. Aşa era şi Timică. George Constantin era un timid. Inaccesibili în viaţă, ciufuţi, morocănoşi, şterşi. Şi pe scenă…
Teatru: Am visat dintotdeauna la el si acum, spre marea mea bucurie, sunt pe scena in fiecare seara.
(Sylvie Vartan de la A la Z: T de la Teatru)
© CCC
Mie, oricum, scena mi-a dat posibilitatea să exist în toată puterea mea. Scena m-a transformat într-un fel de… ca să mă exprim foarte la îndemână, burlan, un instrument prin are circulă un şuvoi de energie, care altfel nu ştiu pe unde ar fi scăpat. Pentru că în momentul în care nu mai curge nimic prin el, rămâne gol, gol, gol. Şi fiecare premieră eşti aşa: gol.
Consider ca un popor poate fi numit civilizat atunci când îşi ocroteşte şi îşi respectă bătrânii. Or, la noi s-a pierdut demult aceasta calitate. Ne urâm unii pe alţii, aşa cum niciodata nu s-a întâmplat.
E mai usor sa construiesti un teatru decat sa gasesti actori buni.
A nu merge la teatru este ca şi cum ţi-ai face toaleta fără oglindă.
(Aforisme)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.