Citate despre Actor

Atunci cand este pe ecran, nimeni nu-si poate lua ochii de la ea: pur si simplu, te hipnotizeaza. © CCC

E mai usor sa construiesti un teatru decat sa gasesti actori buni.

Uneori, adevarul replicilor pe care le spun ma sperie. Dar trebuie ca aceasta frica sa nu transpara niciodată. Aceasta este minunata disciplina a teatrului. Iubesc teatrul pentru aceasta disciplina, pentru ca, in afara lui, eu nu sunt disciplinata. Sunt impulsiva. © CCC

Totul s-a terminat pentru ea in ziua in care Laurence a plecat. Ea nu a acceptat niciodata divortul. © CCC

Viaţa de actor este o viaţă foarte complexă, treci prin foarte multe stări şi trăiri la fiecare spectacol. Este acea viaţă de damnat care nu ştie decât să ardă pentru scenă. Menirea teatrului este una civilizatoare, formatoare. Teatrul pune întotdeauna probleme de rezolvat, cum ar fi laşitatea, minciuna, trădarea, lipsa de nobleţe, mila, înţelegerea, dărnicia. Teatrul e un curăţător de nemernicii ca şi filosofia, ca şi religia. Prin adevărul pe care l-am trait prin rol nu trişez, am trăit intens viaţa unui personaj pe care îl dăruiesc publicului, transmit trăire adevărată. Am intrat în pielea personajelor mele întotdeauna.

Pusa in scena, Coliba Unchiului Tom a facut sa planga multi proprietari de sclavi, care s-au induiosat atata timp cat a durat reprezentatia si care dupa spectacol si-au pastrat moravurile, obiceiurile si ideile proprii asupra negrilor.

A fi actrita inseamna sublimarea feminitatii. © CCC

Sensibilitatea extrema da nastere actorilor mediocri; sensibilitatea mediocra da nastere multitudinii de actori slabi; iar lipsa absoluta a sensibilitatii formeaza actorii sublimi. (Paradoxul actorului de comedie) © CCC

Ceea ce oamenii doresc cu adevărat în teatru este implicarea fanteziei și nu a realității. © CCC

Era la doar cateva secunde dupa ultima iesire din scena si era inca acolo... Tremura ca o frunza, buzele ii  tremurau. M-a apucat de brat... si mi-a spus in soapta: “Am fost buna? Sunt nebuna sa joc asta?" (despre Vivien Leigh si personajul Blanche din filmul Un tramvai numit dorinta) © CCC

Eu fac piese si sotia mea, scene. © CCC

Actorul este un mincinos sincer.

La Hollywood, in 1964, aveau loc cine festive pe care Vivien Leigh le dadea in aceasta casa mare pe care o inchiriase din Londra. Le dorea fastuoase si asa erau. Ea nu mai era sotia lui Laurence Olivier, dar dorea sa ramana Lady Olivier... Era la fel de frumoasă ca pe timpul lui Scarlett'O Hara, avea amintiri fabuloase despre acest cartier si se crampona de ele. Spre sfarsitul seratei, cand sonorizarea canta tema din Pe aripile vântului, devenea trista, dar o facea intentionat. De la o ora la alta, era plina de verva sau deprimata. Era foarte bolnava. Corabia nebunilor a fost ultimul sau film si este minunata in el. © CCC

A fost o mare... o mare femeie... Chipul acela! Si talentul acela! Dumnezeule! Am fost fericiti sa fim pe pamant odata cu ea. Si acum… acum, te simti deposedat… © CCC

Eu insumi stiu, ca asemenea multor fiinte prea frumoase, prea talentate, prea complete, ea a murit din cauza deziluziei. A murit din cauza oboselii pentru o dragoste pe care nu a putut-o recastiga, pentru copiii pe care nu i-a putut avea… A murit de tristete. © CCC

Te urci pe scenă, te arăţi în spatele unui personaj, al unui text şi capeţi forţă. Birlic! În viaţă era trist, n-avea haz, n-avea replică, stătea închis în cojiţa lui, dacă îl întâlneai la o petrecere nici nu-l vedeai, era absent. Aşa era şi Timică. George Constantin era un timid. Inaccesibili în viaţă, ciufuţi, morocănoşi, şterşi. Şi pe scenă…

Teatrul este viață. Mai puțin momentele ei de plictiseală. © CCC

Mie, oricum, scena mi-a dat posibilitatea să exist în toată puterea mea. Scena m-a transformat într-un fel de… ca să mă exprim foarte la îndemână, burlan, un instrument prin are circulă un şuvoi de energie, care altfel nu ştiu pe unde ar fi scăpat. Pentru că în momentul în care nu mai curge nimic prin el, rămâne gol, gol, gol. Şi fiecare premieră eşti aşa: gol.

Toţi oamenii se nasc comedianți, cu excepția câtorva actori.

Am putut să fac asta, am avut puterea să mă identific cu atâtea alte multe caractere fie bune, fie rele. Am reuşit acest proces de detaşare a fiinţei mele de viaţa mea şi de a păşi cu curaj şi adevăr în alte vieţi şi de a le trăi convingător zeci de ani pe scenă în teatrul meu Naţional.