Citate despre Cunoastere

Fiecare dintre noi are patimile lui...dar sunt unii care au patimi si altii pe care patimile au pus stapanire.

Sa slavim omul! sa-i inspiram cele mai sfinte sentimente: Respectul omului fata de om!

Oamenii dobandesc cunostinte proportional cu curiozitatea lor.

Cel mai mare inamic al lucrurilor care au un pret pe lume nu sunt pacatele - caci viciile isi au si ele pretul lor -, ci deprinderea. Dusmanul de moarte al sufletului este hartuiala de fiecare zi.

Mila pentru calau inseamna cruzime pentru victime.

Urati-ma, dar nu ma suspectati!

Cine poartă în sine soarele şi viaţa nu va căuta lumina în altă parte...

Esti ispitit intotdeauna sa te sprijini peste masura pe dragostea acelora care ti-o daruiesc din toata inima.

Întotdeauna m-am bucurat să împart din ce am ştiut.

Unde intra femeia pe usa, iese linistea pe fereastra.

...Colegii mei universitari știu multe lucruri neștiute de mine, iar eu știu lucruri de care ei nu vor să știe. Astfel de situații își găsesc parțial reflectarea în mica lucrare de față. Trag speranța că unii vor năzui să se înalțe la starea de conștiință filosofică căreia i-am dat numele de Noua Acropolă. (Teba, fragment din prolog)

Inteligenta este aceea care trebuie sa desavarseasca opera intuitiei.

Nu exista nici o fiinta umana atat de solid fortificata incat sa nu gasesti un loc de patrundere spre ea, daca esti destul de inteligent si iscusit.

Nimic nu-i este mai firesc omului decat dorinta innascuta de a sti.

Ştie destul cine nu ştie multe dacă ştie s-asculte.

Fii invingator si vei avea intotdeauna dreptate.

Singurul lucru pe care il știu este că nu știu nimic. Socrate Această afirmatie rezumă ceea ce este cunoscut sub numele de ironie socratica si consta in a întreba, simuland ignoranța. Este, de asemenea, un indiciu al refuzului dogmatismului, caracteristic filosofiei socratice.

Nu-i cunoastem niciodata bine pe oameni; ei au incaperi inchise pentru ochiul superficial.

Ceea ce oamenii doresc de fapt, nu este cunoașterea, ci certitudinea. © CCC

Nu ajungi sa intelegi pe un om decat dupa moartea lui. Atata timp cat cineva traieste, toate faptele pe care le va mai putea face si despre care nu stii nimic sunt un fel de necunoscute care falsifica orice calcul. Moartea fixeaza, in sfarsit, limitele care-l contureaza; e ca si cum insul s-ar desparti de posibilitatile lui si s-ar izola; te invartesti in jurul lui, il vezi, in fine, de la distanta, poti sa-l judeci in ansamblul lui.