Citate de Luc de C. Vauvenargues

Cine este atât de frivol ca un francez? Cine merge, ca el, la Veneția, ca să vadă gondole? (Reflecții și maxime) © CCC

Cel mai mare creator al nefericirii omului este omul insusi.

De obicei, aceia care pricinuiesc nefericirea altora pretind ca le vor binele.

Nu se intampla vreo absurditate, pe care mintea sau intamplarea sa n-o poata indrepta, nici ceva logic, pe care nepriceperea si intamplarea sa nu-l faca sa dea gres.

Omul nefericit își caută mângâiere în amalgamul format din necazul lui și necazul altuia. (Gluma)

Nefericirea poate da nesperatul prilej de a cunoaste viata.

Poate ca pasiunilor le datoram cele mai mari foloase ale spiritului omenesc.

Adevarul este soarele mintilor luminate.

Cand omul se simte nefericit, totul in jurul lui pare fara noima, searbad si ieftin.

Nu exista scriitor atat de ridicol incat sa nu-l fi socotit cineva excelent.

Adesea, cand suntem nefericiti, simtim cu mai intensa durere nenorocirea altora; in loc sa se disperseze si sa se destrame, dimpotriva, sentimentul creste si devine mai puternic, mai adanc, mai intens.

Curajul adevarat este una dintre insusirile care presupun un suflet mare. Sunt mai multe feluri de curaj: curajul contra sortii, care e filozofie; curajul impotriva nevoilor, care e rabdare; curajul in razboi, care e vitejie; curajul in intreprinderi, care e cutezanta; un curaj mandru si indraznet, care e indrazneala; curaj impotriva nedreptatii, care e tarie; curaj impotriva viciului, care e severitate; curaj de reculegere, de temperament.

Vrei sa realizezi lucruri marete, atunci trebuie sa traiesti ca si cum nu ar trebui sa mori niciodata.

Inainte de a ataca un abuz, trebuie vazut daca i se pot ruina temeliile.

Multa nefericire a intrat in lume din cauza dezordinii si a lucrurilor ramase nespuse.

Omul doreste odihna pentru a scapa de chinul muncii, dar nu e fericit decat cand face ceva si nu se bucura de­cat cand activeaza.

Admiratia indica limita cunostintelor noastre si dovedeste adesea mai putin perfectiunea lucrurilor decat imperfectiunea spiritului nostru

Secretul nefericirii sta in timpul pe care-l ai de pierdut intrebandu-te daca esti fericit sau nu. Remediul este ocupatia.

Când te simţi lovit, apăsat de viaţă, trebuie mai ales atunci să-ţi îndrepţi ochii spre zona solară a speciei: să asculţi muzică, să reciteşti o poezie, să te uiţi la un tablou. Dintr-o dată, simţi cum, de la nivelul râmei, fiinţa ta se ridică pe verticala piscului.

Omul poate cunoaste numai profunzimea si tristetea nefericirii pe care o traieste el.