Citate de Arthur Schopenhauer

Egoismul inspiră atâta dezgust încât noi am inventat politeţea pentru a-l ascunde, dar el străpunge tot ceea ce-l acoperă şi se trădează în orice împrejurare. (Baza moralei, 1840)

Nimeni nu a trăit în trecut, nimeni nu va trăi în viitor; numai prezentul este viată.

Netrebnicii sunt întotdeauna sociabili şi principalul semn după care se poate recunoaşte un om cu o oarecare noblețe de caracter este plăcerea neînsemnată pe care o are în compania altuia. (Aforisme)

Aşa cum la soare, torţele şi focurile de artificii îşi pierd strălucirea, spiritul, geniul şi chiar frumuseţea pălesc şi se întunecă în faţa bunătăţii unei inimi. (Aforisme)

Fiinţa umană este un animal sălbatic şi îngrozitor. Noi îl cunoaştem doar îmblânzit şi domesticit prin ceea ce noi numim civilizaţie. (Parerga și Paralipomena, 1850)

A nu merge la teatru este ca şi cum ţi-ai face toaleta fără oglindă. (Aforisme)

Cine ii critica pe altii lucrează la propriul sau amendament. (Aforisme asupra intelepciunii in viata) © CCC

Ceea ce are valoare reala pe lume nu e luat in seama si ceea ce-i luat in seama nu are valoare.

Marea majoritate a oamenilor gasesc ca e mai usor sa cerseasca cerul prin rugaciuni, decat sa-l merite prin actiuni.

Un simbol este un centru din care pornesc numeroase raze, - o imagine în care fiecare, din punctul său de vedere, vede altceva, dar, în acelaşi timp, toţi sunt convinşi că văd unul şi acelaşi lucru.

Nimeni nu poate vedea deasupra sa. Cu toate acestea, vreau sa spun: fiecare vede la celalalt numai atat cat este el insusi; caci el poate cuprinde si intelege numai in masura propriei sale inteligente. Daca acesta este de calitatea cea mai umila, atunci toate darurile spirituale, chiar si cele mai mari nu-si vor produce efectul asupra lui si el nu va observa la posesorul lor nimic, decat numai ceea ce-i mai josnic in individualitatea sa, deci numai slabiciunile si defectele sale de temperament si de caracter.

Noi lasam sa treaca zilele noastre frumoase fara a le lua in seama; abia cand vin cele rele, le dorim inapoi pe celelalte.

Ceea ce relatează istoria nu este decât visul lung, visul greu și nedeslușit al umanității. (Lumea ca voință și reprezentare, 1819)

Existenta, iar nu fericirea noastra, intereseaza natura. (Viata, amorul si moartea)

Prietenii se pretind sinceri, dusmanii sunt intr-adevar.

Natura nu face salturi.

Solitudinea e conditia spiritelor superioare.