Citate de Arthur Schopenhauer

Fiinţa umană este un animal sălbatic şi îngrozitor. Noi îl cunoaştem doar îmblânzit şi domesticit prin ceea ce noi numim civilizaţie. (Parerga și Paralipomena, 1850)

Netrebnicii sunt întotdeauna sociabili şi principalul semn după care se poate recunoaşte un om cu o oarecare noblețe de caracter este plăcerea neînsemnată pe care o are în compania altuia. (Aforisme)

Ceea ce are valoare reala pe lume nu e luat in seama si ceea ce-i luat in seama nu are valoare.

E dulce de pe mal sa vezi pe altul Cum se trudeste, cand noianul marii E rascolit de vanturi. Nu fiindca Te-ar desfata pe tine chinul altuia, Ci pentru ca-i placut sa vezi cu ochii De cate rele esti scutit tu insuti.

Un egoist nu poate iubi un prieten; dar nu se poate lipsi de prieteni: el nu s-ar iubi niciodata de-ajuns de unul singur. © CCC

Egoistul imparte cu altii numai grijile si supararile lui. Nu exista nimic egoist in viata mea; trebuie sa-mi raportez gandurile, eforturile, toate sentimentele, la o fiinta in afara mea, altfel n-au nici o putere.

Nimeni nu a trăit în trecut, nimeni nu va trăi în viitor; numai prezentul este viată.

Egoismul e cel ce ne dicteaza aprecierea insusirilor bune sau rele ale altuia.

Oamenii ar trăi extrem de liniştiți dacă aceste două cuvinte, al meu şi al tău, ar fi îndepărtate. © CCC

Iubirea de sine e cel mai priceput dintre lingusitori.

Existenta, iar nu fericirea noastra, intereseaza natura. (Viata, amorul si moartea)

Raza de soare care te incalzeste pe tine nu ti-e imputinata prin faptul ca se mai incalzeste la ea si vecinul tau.

Când intenţiile noastre sunt egoiste, faptul că acţiunile noastre pot părea bune nu garantează că sunt pozitive sau etice. (Înțelepciune străveche, lume modernă) © CCC

Un egoist… un om care nu se gandeste la mine. © CCC

Dragostea abstracta pentru umanitate ascunde aproape intotdeauna o iubire egoista fata de tine insuti.

Egoistul se priveste ca un ultim scop al creatiei; s-ar astepta ca in clipa mortii sale sa fie sfarsitul lumii.

“Ti-as da cu placere jucaria mea”, spuse copilul, “dar nu pot, e a mea”.

Solitudinea e conditia spiritelor superioare.

“Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti." Ciudat: in aceasta porunca a moralei altruiste, egoismul este propus ca exemplu de urmat, ca model, ca masura.

Omul gaseste intotdeauna motive inalte pentru actiunile sale egoiste. Antropofagul, care-si mananca parintii din lipsa de carne, e convins ca face un act moral, ca indeplineste o datorie religioasa. Aceasta dovedeste idealismul omului, adica neputinta lui de a-si recunoaste mobile egoiste si josnice.