Citate despre Egoism

Batranetea vine cand incepi sa spui: niciodata nu m-am simtit atat de tanar.

Când intenţiile noastre sunt egoiste, faptul că acţiunile noastre pot părea bune nu garantează că sunt pozitive sau etice. (Înțelepciune străveche, lume modernă) © CCC

Morala e in fapte, nu in sentimente.

Sunt un pasionat al adevarului si al minciunilor pe care el le ingaduie.

Dumnezeu. Inca unul care se crede nemuritor.

Fluturele, acest bilețel de dragoste împăturit, caută adresa unei flori. © CCC

In arta sa nu faci nimic, niciodata, ca altii; in morala, fii ca toata lumea.

Trebuie sa fii nu cel dintai, ci unicul.

Sunt un om sensibil, pe care viata il raneste sau il bucura; n-am sangele rece al observatorului indiferent.

Tot ce am citit, tot ce am gandit, toate paradoxurile mele fortate, ura impotriva conventionalismului, dispretul meu pentru banal nu ma impiedica sa ma induiosez in prima zi de primavara, sa caut violete pe langa gardurile de maracini, printre gunoaie si hartii putrezite, sa joc “bile” cu baietii, sa ma uit la soparle, la fluturi cu aripi galbene.

O singura experienta capata tot mai multa valoare pentru mine; totul depinde de munca. Ei i se datoreaza tot, si ea este marele indrumator al vietii.

A nu fi niciodata multumit: in asta consta intreaga arta.

După noi, potopul! Après nous, le déluge! Cuvinte atribuite marchizei de Pompadour și lui Ludovic al XV-lea. Expresie metaforică însemnând că după moartea lor lucrurile (materiale sau metafizice) vor merge prost și că nu îi interesează soarta celorlalți. Exprimă o îmbinare de egoism profund și nepăsare pentru soarta generațiilor viitoare. Cuvintele „După noi, potopul” sunt atribuite doamnei de Pompadour (născută Jeanne-Antoinette Poisson) care voia să-i ridice moralul lui Ludovic al XV-lea, iubitul ei, după Bătălia de la Rossbach, invitându-l să nu se mai gândească la consecințele dramatice ale acestei înfrângeri. Era de fapt un proverb larg răspândit în acea vreme („După mine, potopul. Acest proverb blând și sociabil este deja cel mai răspândit dintre toate printre noi”, scria Mirabeau-tatăl în 1756). Ludovic al XV-lea a rostit frecvent această maximă egoistă sub forma „După mine, potopul”, mai ales când vorbea despre moștenitorul său, viitorul Ludovic al XVI-lea.

***

Bătălia de la Rossbach, din timpul Războiului de Șapte Ani, a avut loc în apropierea satului Rossbach din orașul săsesc Braunsbedra (actualmente în Landul Saxonia-Anhalt, Germania), la 5 noiembrie 1757. Aceasta a avut loc între armata prusacă a Regelui Frederic al II-lea și trupele franco-imperiale ale regelui Ludovic al XV-lea al Franței și ale reginei Boemiei și Ungariei, Maria Tereza a Austriei. În ciuda unui avantaj numeric semnificativ (41.000 față de 22.000 de oameni), armata franco-imperială, comandată de prințul de Soubise, Charles de Rohan, a fost învinsă, mai ales datorită atacului cavaleriei prusace conduse de generalul von Seydlitz. .

Sunt multe lucruri pe care le-am arunca daca nu ne-ar fi teama ca s-ar putea sa vina altii sa le culeaga.

Prin negura egoismului nu strabate lumina adevarului, nici caldura frumosului.

Un egoist… un om care nu se gandeste la mine. © CCC

Cati oameni ar prefera sa moara ei decat sa se scufunde un continent in ocean?

Individul care nu se intereseaza de semenii sai este acela care intalneste cele mai mari greutati in viata si care este cel mai periculos pentru societate. Printre aceste fiinte se gaseste cel mai mare numar de ratati.

Inainte de toate, vreau sa ma lamuresc pe mine insumi.

Nu suntem responsabili de ciudateniile mintii noastre. Nu putem decat sa alungam imoralul si ilogicul, dar nu sa le impiedicam sa vina.