Citate despre Egoism

Exista laude care sunt critici. Aproape toate criticile sunt laude.

Tinerilor! Am sa va spun un adevar care s-ar putea sa nu va placa, deoarece va asteptati la ceva nou. Acest adevar e ca omul nu imbatraneste. E vorba de inima, bineinteles; asta se stia, cel putin in dragoste. Ei bine, si in ce priveste spiritul, e acelasi lucru. El ramane vesnic tanar. Nu intelegi viata mai bine la patruzeci de ani decat la douazeci, dar acum o stii si o marturisesti! Asta inseamna tinerete.

Niciodata nu stiu nimic si am intotdeauna placerea de a invata ceva.

Raza de soare care te incalzeste pe tine nu ti-e imputinata prin faptul ca se mai incalzeste la ea si vecinul tau.

E absolut sigur ca, daca cineva traieste numai pentru sine insusi, plateste pentru treaba asta un pret ingrozitor…prin remuscari, prin suferinte, prin constiinta propriei degradari.

O singura experienta capata tot mai multa valoare pentru mine; totul depinde de munca. Ei i se datoreaza tot, si ea este marele indrumator al vietii.

Imaginaţi-vă uimirea omului daca ar vedea azi primul trandafir! El nu ar sti ce nume special sa-i ofere. (traducere CCC - Copyright ©2012)

Fraza nu poate fi decat filtrul gandului.

Daca cel ce se ineaca isi impreuna mainile ca pentru ragaciune, nu-i oare pierdut? Asadar, sa inoate intr-una.

Ce valoreaza cea mai frumoasa fraza dupa o fapta frumoasa?

Nu trebuie sa-ti bati joc de prieteni; e inca ceea ce ai mai bun.

Nu suntem responsabili de ciudateniile mintii noastre. Nu putem decat sa alungam imoralul si ilogicul, dar nu sa le impiedicam sa vina.

Toti oamenii mari au fost la inceput ignorati.

Numai erorile dau pret adevarului.

Incerc sa traiesc cu ochii mai intai mirati, apoi clarvazatori.

Sub pretext ca perfectiunea nu exista pe lumea asta, nu va pastrati cu grija, toate defectele.

Al meu, al tau: “Cainele acesta este al meu”, zic copiii; “acesta este locul meu sub soare”, zic cei mari. Eu vad in aceste spuse inceputul si imaginea uzurparii intregului pamant.

Daca ar fi sa ne gandim la tot norocul pe care l-am avut fara sa-l meritam, n-am indrazni sa ne mai plangem de nenoroc.

Din poemele visurilor noastre, ratiunea face, la desteptare, ceea ce soarele face cu roua.

N-am sa pot iesi din aceasta dilema: am oroare de necazuri, dar ele ma biciuiesc, ma fac talentat. Pacea si traiul bun dimpotriva, ma paralizeaza. Asadar, ori sa fii o nulitate, ori sa ai vesnic plictiseli. Trebuie sa alegi. Prefer sa am plictiseli, recunosc.