Tot ce am citit, tot ce am gandit, toate paradoxurile mele fortate, ura impotriva conventionalismului, dispretul meu pentru banal nu ma impiedica sa ma induiosez in prima zi de primavara, sa caut violete pe langa gardurile de maracini, printre gunoaie si hartii putrezite, sa joc “bile” cu baietii, sa ma uit la soparle, la fluturi cu aripi galbene.
E o eroare generala de a se socoti drept prieteni doua persoane care se tutuiesc.
Dumnezeu. Inca unul care se crede nemuritor.
Zambetul, curcubeul lacrimilor.
Prieten ti-e cel care ghiceste intotdeauna cand ai nevoie de el.
Cat trebuie sa se amuze Dumnezeu care vede totul!
(Jurnal)
© CCC
Daca cel ce se ineaca isi impreuna mainile ca pentru ragaciune, nu-i oare pierdut? Asadar, sa inoate intr-una.
Te temi de batranete, de care nu esti sigur c-o vei ajunge.
E mai usor sa fii generos decat sa regreti ca nu ai fost.
Batranetea omului incepe acolo unde se termina insufletirea lui.
A scrie este un fel de a vorbi fără a fi întrerupt.
(Jurnal)
Vorba e nu sa castigi multi bani, ci sa cheltuiesti putini.
Nu alerga cel dintai dupa noutate, dar nu renunta cel din urma la cele vechi.
Daca ti-ai pierdut ziua, recunoaste-o sincer, si n-o sa mai fie pierduta.
Prudenta nu e decat eufemismul fricii.
Poate n-am imbatrani niciodata daca n-am avea un dar blestemat, mostenit din batrani: inima. In ea isi trimite viata sagetile, acolo tintesc toate loviturile. Drumul la inima insa duce prin carne… prin bietul trup... cum nu s-ar frange, cum nu s-ar slabi, cum n-am imbatrani?
Daca ar fi sa ne gandim la tot norocul pe care l-am avut fara sa-l meritam, n-am indrazni sa ne mai plangem de nenoroc.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.