Citate despre Desavarsire

Dovada ca are geniu e ca putin ii pasa de asta.

Sunt mândru că am întotdeauna ultimul cuvânt în casă și acel cuvânt este, în general, da. © CCC

Imaginaţi-vă uimirea omului daca ar vedea azi primul trandafir! El nu ar sti ce nume special sa-i ofere. (traducere CCC - Copyright ©2012)

“Ti-as da cu placere jucaria mea”, spuse copilul, “dar nu pot, e a mea”.

Spre a ne pedepsi pentru lenea noastra, exista, in afara de esecurile noastre, succesele celorlalti.

Dragostea ucide inteligenta. Creierul si inima formeaza o clepsidra. Fiecare cupa se umple doar pentru a o goli pe cealalta. © CCC

Invatand pe altii, te instruiesti, povestind - observi, afirmand - examinezi, aratand - privesti, scriind - gandesti.

Va veni, va veni cu siguranta vremea aceea a desavarsirii, cand omul, cu cat va fi mai incredintat in mintea lui de apropierea unui viitor mai bun, cu atat mai putin va avea nevoie sa-si caute in acest viitor motivele actiunilor sale; atunci el va faptui binele pentru bine, si nu pentru ca nu stiu ce arbitrare rasplati sunt stabilite, care si-au avut alta data rostul unic sa-i fixeze si sa-i intareasca privirea sovaitoare spre a putea descoperi rasplatile intrinseci, mai bune, ale binelui.

Nu un ciocan a făcut pietrele atât de perfecte, ci apa cu dulceaţa sa, cu dansul şi sunetul său.

Gloria e o stradanie fara ragaz.

Sunt un om sensibil, pe care viata il raneste sau il bucura; n-am sangele rece al observatorului indiferent.

Daca cel ce se ineaca isi impreuna mainile ca pentru ragaciune, nu-i oare pierdut? Asadar, sa inoate intr-una.

O singura rugaciune am: “Doamne, sa nu ma lasi niciodata sa fiu multumit de mine insumi!”

N-am alt ideal decat de a fi poet, chiar daca n-as scrie, oricum as vrea ca gandirea sa-mi fie mereu aceea a unui poet. As vrea sa traiesc si sa mor ca un poet.

In arta sa nu faci nimic, niciodata, ca altii; in morala, fii ca toata lumea.

Niciodata nu stiu nimic si am intotdeauna placerea de a invata ceva.

Ceea ce-l pierde pe iepure sunt siretlicurile sale. Daca ar merge drept inainte, ar fi nemuritor.

E o dovada de noblete cand admiratia supravietuieste prieteniei.

A ne simti slabiciunea, a lua cunostinta de determinarile de tot felul care ne limiteaza viata, apoi a dori sa ne marim puterea asupra noastra insine si asupra lucrurilor, a ne largi sfera de actiune, a recuceri o independenta relativa in fata necesitatilor de tot felul care ne invaluie, acesta este mersul spiritului uman, in fata universului.

Sarmana faptura omeneasca e capabila de toate relele, dar tot in ea se gaseste si resortul evolutiei.