Adevărurile se preschimbă în dogme de îndată ce sunt contestate. Orice om care rosteşte o îndoială creionează o religie. Scepticismul epocii noastre nu năruie credinţele, ci le produce, definindu-le conturul şi forma lor sfidătoare. Noi, cei care suntem liberali, am socotit odinioară liberalismul ca fiind un truism. Acum, el a fost contestat, şi ne agăţăm de el cu înverşunare ca de o religie. Noi, cei ce credem în patriotism, am socotit odinioară că patriotismul este raţional, şi am început să cugetăm mai mult asupra lui. Acum ştim că este nerezonabil şi îl luăm drept adevăr. Noi, cei ce suntem creştini, nu am cunoscut vreodată acel măreţ bun-simţ filozofic propriu tainei până când scriitorii anti-creştini nu ni l-au arătat.
Lungul drum spre nimicirea minţii va continua. Totul va fi tăgăduit. Totul va deveni crez. Este foarte rezonabil să conteşti pietrele de pe drum. A le afirma va deveni o dogmă religioasă. A crede că toţi suntem într-un vis este o poziţie raţională. A spune că suntem cu toţii treji va deveni o judecată mistică. Ruguri se vor aprinde pentru a arăta că doi plus doi fac patru. Săbii vor fi scoase din teacă pentru a dovedi că frunzele sunt verzi în toiul verii. Vom ajunge să apărăm nu numai uluitoarele virtuţi şi judecăţi sănătoase ale vieţii umane, ci şi ceva mult mai uluitor precum universul acesta imposibil care se uită ţintă la noi. Ne vom lupta pentru minuni vizibile ca şi când ar fi invizibile. Vom privi imposibila iarbă şi cerul cu un curaj straniu. Vom fi dintre aceia care au văzut şi totuşi au crezut.
(Ereticii)
Forma urmează funcția - asta a fost înțeles greșit. Forma şi funcţia ar trebui să fie una, unite într-o uniune spirituală.
© CCC
Arhitectura... este ca o sculptură mare și goală, în interiorul căreia omul intră, merge, trăiește.
© CCC
Nu mai există catedrală după Chartres!... acolo am simțit cu adevărat ce este arhitectura; mi se părea că toate visele mele din copilărie devin realitate.
(Scrisoare din 9 iunie 1835)
© CCC
Arhitectura produce o dispoziție muzicală în ființa noastră interioară și observăm că, deși elementele arhitecturii și ale muzicii par atât de străine în lumea exterioară, prin această dispoziție muzicală generată în noi, experiența noastră în arhitectură aduce o reconciliere, un echilibru între aceste două elemente.
© CCC
Într-o zi, Gilbert K. Chesterton (plinuț, la maturitate) i-a spus „prietenului” său (slab) George Bernard Shaw: „Privindu-te pe tine, toată lumea ar crede că în Anglia domnește foametea.”, la care Shaw ar fi replicat: „Privindu-te pe tine, toată lumea ar crede că tu ești cauza.”
© CCC
Coincidenta este un calambur spiritual.
Exista unii oameni care spun ca nu-i intereseaza infatisarea, sexul, fizicul cuiva, ca singurul lucru care ii preocupa este caracterul intelectual… Exista unele afirmatii pe care nimeni nu le ia in serios, oricat de des ar fi repetate.
Spaţiul este respiraţia artei.
© CCC
Arhitectura este alfabetul giganţilor; este cel mai mare set de simboluri realizate vreodată pentru a întâlni privirile oamenilor.
Gilbert K. Chesterton uita, deseori, unde trebuia să meargă și se spune că într-o zi, când nu și-a amintit destinația, i-a trimis soției sale o telegramă pe care scria: „Sunt la Market Harborough. Unde ar trebui să fiu? ". La care soția lui a răspuns: „Acasă.”
[Market Harborough este un oraș în comitatul Leicestershire, regiunea East Midlands, Anglia. Orașul se află în districtul Harborough a cărui reședință este.]
© CCC
Compoziția arhitectonică este geometrică, eveniment de ordin vizual în primul rând, eveniment antrenând judecăți de cantitate, de raporturi, aprecieri de proporții. Proporțiile provoacă senzații, iar perindarea acestor senzații corespunde melodiei din muzică.