Citate despre Aparenta

Sunt multe lucruri care, privite de la distanta, par groaznice, de nesuferit, nemaivazute, dar cand te apropii de ele se dovedesc omenesti, de suportat, obisnuite. De aceea, niciodata sa nu lasi binele de teama raului.

Lumea răsplătește mai adeseori aparențele meritului decât meritul însuși.

Curând, şi vechiul meu oraş natal îmi va apărea din ce în ce mai şters prin vălurile memoriei, învăluit de negură, de parcă nu ar fi o parte a pământului adevărat, ci un sat pierdut în lumea norilor, cu locuitori imaginari care să-i  populeze casele de lemn şi să străbată uliţele fără farmec şi nesfârşita şi monotona lui stradă mare. De acum înainte, el încetează de a mai fi o realitate a vieţii mele: aparţin altui loc. Bunii mei concetăţeni nu mă vor regreta prea mult; căci – deşi în străduinţele mele literare una din ţintele cele mai scumpe a fost aceea de a câştiga o oarecare însemnătate în ochii lor şi de a lăsa o  amintire plăcută în acel loc unde au trăit şi sunt în­mormântaţi atâţia dintre strămoşii mei – n-­am găsit niciodată acolo atmosfera caldă de care un scriitor are nevoie pentru ca cele mai alese roade ale minţii lui să se poată coace. Mă voi simţi mai bine printre alte obrazuri; iar chipurile familiare din oraşul meu  de baştină – e aproape de prisos s­o spun – se vor simţi la fel de bine fără mine. (Litera stacojie)

Pierduse ceva din atributele a căror plenitudine ar fi fost esenţială ca să-i păstreze feminitatea. Aceasta e adesea soarta şi neiertătoarea evoluţie a caracterului şi persoanei unei femei care a trecut printr-o încercare deosebit de grea. Dacă firea ei e toată numai duioşie, femeia e sortită morţii. Dacă supravieţuieşte, duioşia îi va fi  nimicită sau – şi în acest caz aspectul exterior va fi acelaşi – îngropată atât de  adânc în inima ei, încât nu va mai putea să se manifeste niciodată. Această ultimă teorie e poate cea mai adevărată. (Litera stacojie)

… sunt puţine lucruri – fie în lumea dinafară, fie la oarecare adâncime, în sfera nevăzută a gân­dirii – puţine lucruri care să rămână ascunse aceluia care caută cu aprindere şi stăruinţă dezlegarea unei taine. (Litera stacojie)

Timpul este elastic. Cu putina indemanare putem parea ca suntem mereu intr-un loc si sa fim mereu intr-altul. (Parintii teribili) © CCC

Ce-i dulce la gustat, devine, la digestie, acru. Things sweet to taste prove in digestion sour. (Richard al II-lea)

Nu e nimic mai imoral decât să pari om de treabă tocmai atunci când ești necinstit.

Adesea natura imbraca viciul cu un vesmant frumos. ...nature with a beautous wall Doth oft close in pollution.) (A douasprezecea noapte)

Haina nu te face calugar. All hoods make not monks. (Henric al VIII-lea)

Peste tot stapaneste aparenta.

Iubirea, fie ea nouă, fie trezită dintr­-un somn de moarte, răspândeşte totdeauna lumină, căci ea umple inima de atâta strălucire, încât aceasta se revarsă asupra lumii înconjurătoare. (Litera stacojie)

Ceea ce se citește ușor se scrie al naibii de greu. © CCC

Aparențele pot fi dintre cele mai nesincere. Lumea e mereu dezamagită de podoabe. So may the outward shows be least themselves: The world is still deceiv'd with ornament. (Neguțătorul din Veneția)

Trebuie ca ceea ce este cel mai adevarat, cel mai bun sa para atat de ireal, iar ceea ce este ireal sa para atat de adevarat? © CCC

Ca un zâmbet al cerului, razele soarelui se revărsară deodată printre nori, inundând pădurea întunecată cu o adevărată ploaie de lumină, înveselind frunzişul verde, îmbrăcându­l în aur pe cel îngălbenit şi căzut şi sclipind pe trunchiurile cenuşii ale bătrânilor copaci. Tot ce fusese până atunci cufundat în umbră, era acum plin de strălucire. Albia pârâiaşului putea fi urmărită după scânteierea lui veselă până departe în inima misterioasă a pădurii, care ascundea acum numai bucurie. (Litera stacojie)

Cunosc mulți oameni care de departe par ceva, iar de aproape, nimic. (Fabule)

Sa pretuiesti exact atat cat pari; sa nu cauti a parea mai mult decat pretuiesti. Sunt oameni care cauta sa arate altfel decat sunt si ajung sa nu mai stie cine sunt cu adevarat.

E spre cinstea firii omeneşti că acolo unde egoismul ei nu este pus în joc, ea este gata mai degrabă să iubească decât să urască. Prin­tr­-un proces treptat şi domol, însăşi ura ajunge să se transforme în iubire dacă schimbarea nu este împiedicată printr­o nouă şi neîntreruptă stârnire a duşmăniei iniţiale. (Litera stacojie)

O buruiana este o floare deghizata.