Citate despre Regret

Nu regret nimic, nici lupta pe care am avut-o, nici că sunt singură, nimic! Da, eu aşa sunt!

Regretam subtilitatea urechii mele, care cu siguranță știa să surprindă nuanțele sunetului - sunetul violoncelului - și simțul impecabil al ritmului, dar şi lipsa de suflet. (Nostalgia casei Domnului) © CCC

Casatoria este precum ciupercile: observam prea tarziu daca e buna sau rea.

Când am fost răpit, părinții mei au acționat imediat: mi-au închiriat camera. © CCC

Adevarul e acelasi pentru toti. Viata e maniera pe care o alegem ca sa-l distorsionam.

In ziua de azi, fidelitatea se mai intalneste doar in echipamentele de sunet.

Nu trebuie sa ai nici un regret pentru trecut, nici o remuscare pentru prezent si sa ai o incredere neclintita in viitor. © CCC

Trebuie sa lucram si sa dormim opt ore, dar nu aceleasi.

Și dacă totul ar fi doar o iluzie și nu ar exista nimic? În acest caz, chiar am plătit prea mult pentru acest covor. © CCC

Singurul meu regret, in viata, este ca nu sunt altcineva.

Sunt marxist, de orientare Groucho [Marx]. © CCC

Eternitatea este lungă, mai ales spre final. © CCC

Eu nu mă căiesc, c-am adunat în suflet şi noroi - dar mă gândesc la tine. Cu gheare de lumină o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul, că sufletul mi-aşa curat, cum gândul tău il vrea, cum inima iubirii tale-l crede. Vei plânge mult atunci ori vei ierta? Vei plânge mult ori vei zâmbi de razele acelei dimineţi, în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă: "Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi? (Vei plânge mult ori vei zâmbi?)

În ascensiunea ta profesională, fii întotdeauna foarte amabil cu cei pe care îi depășești atunci când urci. Îi vei găsi în același loc la coborâre. © CCC

Nu vreau să obțin nemurirea datorită operei mele. Vreau să ajung la nemurire fără a muri. (Woody Allen și comedia sa - Edward Lax) © CCC

Cred că oamenii ar trebui să rămână împreună toată viața, ca porumbeii. Sau precum catolicii. © CCC

Am făcut greşeli. În primul rând, m-am născut. Prima greșeală! © CCC

Doamne, ce-am făcut din viaţa mea, din harurile cu care am venit pe lume şi pe care n-am ştiut să le apăr de mine însămi şi de înrîuririle nefaste. În 1989, Maria Banuș a avut, în sfîrşit, o bucurie – Premiul Herder. După revoluţie, în 1990, după nopţi nedormite, a scris cu amărăciune rândurile de mai sus, dezamăgită de faptul că era privită ca o poetă a perioadei comuniste, pentru că a scris poezii închinate luptei revoluționare a Partidului Comunist.

Nu regret nimic din viata mea, cu excepția a ceea ce nu am facut. © CCC

Poți trăi o sută de ani dacă renunți la toate lucrurile care te fac să-ți dorești să trăiești o sută de ani.