Citate de Alfred Hitchcock

Într-un interviu am fost întrebat: Ce îţi place mai mult la Octavian Cotescu? Vali Seciu, am răspuns. Minţeam. Un pic.

Am putut să fac asta, am avut puterea să mă identific cu atâtea alte multe caractere fie bune, fie rele. Am reuşit acest proces de detaşare a fiinţei mele de viaţa mea şi de a păşi cu curaj şi adevăr în alte vieţi şi de a le trăi convingător zeci de ani pe scenă în teatrul meu Naţional.

Când un actor vine la mine și vrea să discute despre personajul lui, îi spun: „Este în scenariu”. Dacă el spune: „Dar care este motivația mea?”, îi spun: „Salariul tău”. © CCC

De indata ce intru in teatru, ma simt in siguranta. Iubesc publicul, iubesc oamenii, si joc pentru a le face placere. © CCC

Am sentimentul că undeva, în interiorul tău, există cineva despre care nimeni nu știe. © CCC

Meseria de actor reprezinta viata noastra. Si eu, si sotul meu am avut parte de o meserie grea, in sensul rolurilor imense pe care le-am jucat cu o mare raspundere de fiecare data. Fiecare spectacol l-am considerat ca o premiera, atat de mult ne preocupa. Daca aveam spectacol intr-o seara, nu ne duceam linistiti la ora spectacolului, cu vreo doua zile inainte incepeam sa ne pregatim. Nu mai vorbesc de repetitiile grele, noptile nedormite cu gandul la rol, la ce trebuie facut. In vremurile trecute se respecta mai mult aceasta meserie. Teatrul National era intr-adevar prima scena a tarii, cu spectacole splendide, de mare succes, cu mari valori, cu salile pline, ceea ce nu mai exista astăzi.

Există ceva mai important decât logica: imaginația. © CCC

Nu există teroare într-o împușcătură, doar în anticiparea ei. © CCC

Odată am plâns la sfârşitul vacanţei de iarnă şi am spus că eu nu mai vreau la şcoală, vreau la teatru. Iar tata m-a înţeles şi cu înţelepciunea sa caracteristică mi-a spus: „Da’ tată, dar e ruşine să te duci la teatru dacă tu nu termini şcoala. Aşa că hai să terminăm şcoala cu bine şi pe urmă te duci la teatru!“. M-a convins şi aşa a fost. Pentru că mi-aţi amintit de acea perioadă vă spun sincer că mi-aş dori să văd din nou în jurul meu eleganţă, bun-gust, politeţe, respect faţă de ceilalţi şi decenţă.

In Franta, Ionesco este jucat in doua sau trei teatre si in douasprezece milioane de case.

Teatrul a fost intotdeauna o scoala pentru tineri, pentru oamenii pe jumatate cultivati si pentru femei, adica pentru cei care, posedand inca deprinderea de a se insela sau de a se lasa inselati, sunt accesibili iluziei si fortei de sugestie a autorului.

Nu am spus niciodată că toți actorii sunt niște vaci proaste. Ceea ce am spus a fost că toți actorii ar trebui tratați ca niște vaci proaste. © CCC

Fericirea este o casă mică, cu o bucătărie mare. © CCC

Ce este drama, la urma urmei, dacă nu viața cu părțile plictisitoare eliminate. © CCC

Oferă-le plăcere. Aceeași plăcere pe care o au atunci când se trezesc dintr-un coșmar. (Despre public, în cotidianul Asbury Park Press din New Jersey, 13 august 1974) © CCC

Pentru a conduce la întâmplare, trebuie să fii singur. De îndată ce sunt doi, mergi întotdeauna undeva. (Vertigo) © CCC

Femeile sunt cei mai buni psihanaliști până când se îndrăgostesc. Apoi devin cei mai buni pacienți. © CCC

Cele mai fericite momente sunt acelea din repetiţii, când începe să se coacă personajul. Când premiera a avut loc şi s-a tras cortina şi te dezbraci de personaj şi intri în hainele tale nu eşti fericit. Deloc. Cred că arareori un actor care şi-a făcut treaba cum trebuie pleacă fericit acasă după premieră.

Am fost binecuvantată cu o copilărie frumoasă ca-n poveşti, cu servitori, jucării, ieşiri la teatru şi cinematograf, păstrez şi acum imaginea mărgelelor preţioase ale mamei şi a fracului impecabil pe care îl purta tata când plecau la bal… Îmi amintesc că la 6 ani m-au dus părinţii prima dată la teatru, la Teatrul Naţional – o splendoare de teatru, o bijuterie care a ars în ultima zi a războiului -, cred că frumuseţea acelui spectacol, dar şi a celorlalte pe care le-am văzut mai apoi m-au motivat în alegerea mea. Cum ajungeam acasă improvizam scenete, pentru că aveam o imaginaţie de neoprit. Mi-am dorit să fiu şi eu acolo sus pe scenă.

A nu merge la teatru este ca şi cum ţi-ai face toaleta fără oglindă. (Aforisme)