Citate de Aristofan

Dacă Belşugul, văzând, egal s-ar da pe sine-n parte, Nimeni la voi nici ştiinţe n-ar mai practica, nici arte. Or, astea două duse, cine-ar mai vrea fierar Să fie, să navigheze, să coasă, s-ajungă el rotar, Pantofi să facă, ori cărămizi, să tăbăcească piei, Să spele, să are glia, să secere rodul Demetrei, De cu putinţ-ar fi a trăi de nimic sinchisit? (Belșugul)

Radacinile educatiei sunt amare, dar fructele sunt dulci.

M-ai intrebat daca am memorie. Depinde: daca mi se datoreaza ceva, am o memorie minunata; daca, din pacate, eu datorez ceva, nu mai am deloc.

Amoral este cine distinge binele de rău numai din instinct sau de frică. De aceea educaţiunea care se reazemă numai pe temerea pedepsei, este o dresare, nu o educaţiune, căci lasă amoralitatea netulburată. (Cugetări)

Nu raspunsul este cel care lumineaza, ci intrebarea.

Nu este nimic odios în satira împotriva celor răi; ea este, în ochii oricărui înțelept, un tribut adus virtuții. (Cavalerii) © CCC

A instrui inseamna a invata de doua ori.

Educatia nu inseamna cat de mult ai retinut, si nici macar cat de multe cunosti.

În educație, trebuie să începem să acordăm atenție problemelor ignorate în mod obișnuit. Petrecem ore lungi încercând să predăm o varietate de cursuri despre, de exemplu, structura guvernării sau structura amoebei. Dar cât de mult efort se depune în studierea structurii vieții de zi cu zi - felul în care este alocat timpul, utilizările personale ale banilor, locurile în care să apelezi la ajutor într-o societate care explodează de complexitate? Considerăm de la sine înțeles faptul că tinerii își cunosc deja calea în cadrul structurii noastre sociale. De fapt, majoritatea au doar o vagă imagine a modului în care este organizată lumea muncii sau a afacerilor. Majoritatea studenților nu au nici o imagine despre arhitectura economiei propriului oraș, despre modul în care funcționează birocrația locală sau despre locul unde să meargă pentru a depune o plângere împotriva unui comerciant. Majoritatea nici măcar nu înțeleg cum sunt structurate propriile școli – chiar și universitățile –, darămite cât de mult se schimbă structurile sub impactul celui de-al Treilea Val. (Al Treilea Val, 1980) © CCC

Guvernarea populară nu aparţine oamenilor educaţi sau cu o moralitate impecabilă, ci celor ignoranţi. (Cavalerii) © CCC

Copiii vostri: puteti să va straduiti sa fiti ca ei, dar nu incercati sa-i faceti sa fie ca voi.

Uită-te deci că-n toate-astea, bogat putând să fii pe drept, Nu ştiu cum se face că de demagogi eşti tras în piept. Tu, stăpân pe mulţime de cetăţi – de la Pont şi până-n Lydía, N-ai parte decât de puţinul ce acasă duci – simbria. Dar şi pe-asta ţi-o dau cu picătura, încet, ca pe ulei, Doar ca viu să fii. Căci te vor sărac. De ce? Îţi zic de vrei: Vor să-ţi cunoşti dresorul: numai de te-asmut o dată, Ca pe duşman să-l încolţeşti, tu-i vei şi sări la beregată! (Viespile) Și astăzi, în democraţiile noastre foarte perfecţionate ne confruntăm cu ignoranţa „maselor“, speculată, ba chiar aţâţată abil de câţiva demagogi (numiți azi populişti) însetaţi de putere. De aceea, versurile din Viespile, piesă care tratează conflictul dintre generaţii, în care un personaj încearcă să-i deschidă ochii tatălui său, „om din popor“, sunt încă de o neașteptată actualitate, prin adevărul atemporal pe care îl exprimă în privința oamenilor din popor și a regimurilor care se perindă vremelnic la putere.

Prin instruirea elevilor cum să învețe, să dezvețe și să reînvețe, o nouă și puternică dimensiune poate fi adăugată educației. Psihologul Herbert Gerjuoy de la Organizația de Cercetare a Resurselor Umane o formulează simplu: „ Noua educație trebuie să învețe individul cum să clasifice și să reclasifice informațiile, cum să le evalueze veridicitatea, cum să schimbe categoriile atunci când este necesar, cum să treacă de la concret la abstract și invers, cum să privească problemele dintr-o nouă direcție — cum să învețe singur. Analfabetul de mâine nu va fi omul care nu știe să citească, ci va fi omul care nu a învățat să învețe.” (Puterea în mișcare, 1990) © CCC

Invatamantul este un lucru admirabil, dar e bine sa ne amintim din cand in cand ca nimic din ceea ce merita sa fie stiut nu poate fi predat.

Am fost crescute într-o atmosferă în care se vorbea numai literatură, artă şi muzică. Eram lăsate să ascultăm şi să învăţăm din aceste discuţii. Climatul acesta devenise un fel de climat natural, nu-mi pot pur şi simplu imagina cum ar fi putut să fie altfel.” (Dintr-un secol de viaţă)

Tot ceea ce se predă trebuie să fie de actualitate şi de folos real. Elevul trebuie să vadă că ceea ce învață nu provine din utopii sau din idei platonice, ci sunt lucruri care-l înconjură cu adevărat şi a căror cunoaştere aduce adevărate foloase pentru viață. Astfel, mintea se va apuca mai asiduu de lucru şi va distinge mai cu îngrijire. (Marea didactică)

Educatia face din fiecare dintre noi un mecanism si nu un individ.

Cărțile pentru copii sunt scrise pentru educație... iar educația este un lucru minunat; ea decide soarta ființei umane. © CCC

Vrei educație? Păi de unde? Ai uitat când reclamai profesorul că ți-a tras de urechi odrasla pentru că era obraznică? Când l-ai mutat la o alta școală, vezi doamne că aceea e mai ,,cu moț", ajungând sa îți ruinezi copilul și școala?.... De-aia n-ai o țară ca afară! Pentru că te doare la bască de lege, de țară (pe care o înjuri pe unde te duci), pentru că te doare în flecul de la pantof de toți și toate, chiar și de mamă-ta, de copilul tău și pentru că, oricât ai primi tot ți se pare prea puțin cât timp vine altul și-ți promite mai mult. Ai cerut, dar n-ai dat nimic în schimb! Nici măcar un ,,Bună ziua" îngrijitoarei care spăla scara blocului sau măcar... un pet în lada de gunoi!...

Pentru copiii mici, educaţia este învăţătorul; pentru tineri, educația este poetul. (Broaștele) © CCC