Citate de Alvin Toffler

Educatia are drept scop formarea caracterului.

Educatia face din fiecare dintre noi un mecanism si nu un individ.

O educatie buna nu te impiedica sa versi sosul pe fata de masa, dar te opreste sa observi greseala daca o face altul.

Societatea are nevoie de oameni care lucrează în spitale. Societatea are nevoie de tot felul de abilități care nu sunt doar cognitive; sunt emoționale, sunt afective. Nu poți conduce societatea doar pe date și pe computere. © CCC

Cărțile pentru copii sunt scrise pentru educație... iar educația este un lucru minunat; ea decide soarta ființei umane. © CCC

Adevărata educaţie constă în a scoate ce e mai bun din tine. Ce carte poate fi mai bună decât cartea umanității? (Toți oamenii sunt frați) © CCC

Educatia nu inseamna cat de mult ai retinut, si nici macar cat de multe cunosti.

Pentru copiii mici, educaţia este învăţătorul; pentru tineri, educația este poetul. (Broaștele) © CCC

A instrui inseamna a invata de doua ori.

Copiilor le înflorește mintea Prin dascăli iscusiți; iar cei maturi, Își făuresc virtuțile prin arte! (Broaștele)

Nu raspunsul este cel care lumineaza, ci intrebarea.

Multi oameni sunt înzestrati cu raţiune, foarte puţini cu bun-simţ. Beaucoup d'hommes sont doués de raison, très peu de bon sens.  (Hier et demain)

Nu-i inveti pe altii ceea ce vrei, nu-i inveti ceea ce stii, ii inveti ceea ce esti.

Șocul viitorului este stresul zdrobitor și dezorientarea pe care le inducem indivizilor, supunându-i la prea multe schimbări într-un timp prea scurt. © CCC

Science-fiction-ul este privit ca o ramură a literaturii având puțină considerație și poate că merită acest dispreț critic. Dar dacă îl privim mai degrabă ca un fel de sociologie a viitorului, decât ca literatură, science-fiction-ul are o valoare imensă ca o forță de antrenament al minții pentru crearea obiceiului de a anticipa. Copiii noștri ar trebui să-i studieze pe Arthur C. Clarke, William Tenn, Robert Heinlein, Ray Bradbury și Robert Sheckley, nu pentru că acești scriitori le pot spune despre navele spațiale și mașinile timpului, ci, mai important, pentru că pot conduce mințile tinerilor spre o explorare imaginativă a junglei problemelor politice, sociale, psihologice și etice cu care se vor confrunta acești copii ca adulți. (Șocul viitorului, 1970) © CCC

Robert Jungk, unul dintre principalii futurologi ai Europei, spunea: „în zilele noastre se pune un accent aproape exclusiv pe studierea a ceea ce s-a întâmplat şi ceea ce s-a făcut. Mâine... cel puţin o treime din toate prelegerile şi lucrările practice ar trebui să se ocupe de activitatea ştiinţifică, tehnică, artistică şi filozofică consacrată progresului, prevederii crizelor şi soluţiilor posibile la aceste probleme viitoare”. Noi nu avem o literatură a viitorului utilizabilă în cadrul acestor cursuri, dar avem o literatură despre viitor, constând nu numai din marile utopii, dar şi din beletristica ştiinţifico-fantastică contemporană. Aceasta din urmă, ca ramură a literaturii, nu se bucură de prea mult respect şi poate că merită acest dispreţ critic. Dar, dacă privim scrierile ştiinţifico-fantastice mai degrabă ca pe un fel de sociologie a viitorului decât ca literatură, ele capătă o valoare imensă ca forţă stimulatoare în formarea deprinderii de a anticipa. Copiii noştri ar trebui să-i studieze pe Arthur C. Clarke, William Tenn, Robert Heinlein, Ray Bradbury şi Robert Sheckley nu pentru că aceşti scriitori le pot vorbi despre nave cosmice şi maşini de călătorit în timp, ci pentru că, ceea ce este mai important, ei îi pot face pe tineri să exploreze în imaginaţie hăţişul problemelor politice, sociale, psihologice şi etice care vor sta în faţa lor când vor fi adulţi. Literatura ştiinţifico-fantastică ar trebui citită la timpul viitor. (Șocul viitorului)

Nu există nicio țară care să poată servi drept model pentru celelalte. (Interviu cu Katie Breen - octombrie 1983) © CCC

Prin instruirea elevilor cum să învețe, să dezvețe și să reînvețe, o nouă și puternică dimensiune poate fi adăugată educației. Psihologul Herbert Gerjuoy de la Organizația de Cercetare a Resurselor Umane o formulează simplu: „ Noua educație trebuie să învețe individul cum să clasifice și să reclasifice informațiile, cum să le evalueze veridicitatea, cum să schimbe categoriile atunci când este necesar, cum să treacă de la concret la abstract și invers, cum să privească problemele dintr-o nouă direcție — cum să învețe singur. Analfabetul de mâine nu va fi omul care nu știe să citească, ci va fi omul care nu a învățat să învețe.” (Puterea în mișcare, 1990) © CCC

Lipsa de educaţie poate fi invocată până la 20, hai 25 de ani. După aceea, nici dacă singura locuinţă si mamă ţi-ar fi maidanul, nu mai poţi invoca lipsa de educaţie. Vine o vreme când mintea proprie îţi este un educator suficient.

Educația trebuie să ofere oportunități pentru împlinirea de sine; ea poate, în cel mai bun caz, să ofere un mediu bogat și provocator pentru ca individul să exploreze, în felul său. © CCC