Citate de Dino Buzzati

Pe scurt, habar n-am cine sunt. Cine află primul să-mi spună și mie. Îmi vine să râd atunci când criticii dau impresia că știu totul despre mine citindu-mi una sau alta din cărți, pe sărite. Nu numai poetul se poate defini greu, ci oricare om. Numai că pe cei mai mulți nu-i întreabă nimeni.

Această manie abominabilă de a nu spune imediat cine eşti! (Cu hidrogen) © CCC

Suntem ceea ce iubim!

Cei mai multi dintre noi traim in lumea exterioara si ne identificam (o facem de la trei ani) cu imaginea noastra din oglinda. Suntem cei care suntem. Cand spunem "eu", ducem aratatorul spre piept: sunt corpul meu, un lucru din lumea larga. De obicei n-avem timp de introspectie si, daca ne cautam constient propria noastra fiinta, o facem nu catre interior, ci spre suprafata mereu schimbatoare si colorata a vietii, ca un alergator care ar porni o cursa tasnind invers din start.

Ce povară, prezența lui Dumnezeu atunci când nu o dorești! (Câinele care l-a văzut pe Dumnezeu) © CCC

Un dialog nu duce la nimic daca planurile de gandire nu coincid.

Imi pare rau, dar nu reusesc sa aud ce spui. Ceea ce esti si ce faci striga mult mai tare.

Roma, capitala apei sfințite... (Prăbușirea Balivernei) © CCC

Nu este niciodată prea târziu să pleci. (Deșertul tătarilor) © CCC

Nu exista probabil, in intreaga specie umana, doi indivizi care sa aiba o oarecare asemanare apropiata. Cum ar fi deci posibil ca doi oameni sa aiba un acelasi gust sau aceleasi notiuni ale adevarului, binelui si frumosului?

Şi ce înseamnă viaţa, dacă nu există durere, remuşcare, lacrimi? © CCC