Citate de Maurice Druon

Cel pe care l-ati lipsit de toate nu mai este in puterea voastra. El este, din nou, complet liber. (Primul cerc)

Nu toti putem de toate.

Cu cât circumstanțele sunt mai mult împotriva ta, cu atât mai mare va fi puterea ta interioară. © CCC

Taria unui lant sta in veriga lui cea mai slaba.

Fiecare are atata dreptate cata putere are.

Nimeni nu este mai puternic ca acesti doi luptatori: rabdarea si timpul.

Nu exista decat o singura putere: constiinta in slujba dreptului.

Când iubirea stabilește regulile, dorința de putere nu mai există; acolo unde puterea este cea care domină, iubirea este distrusă. Una este umbra celeilalte.

Acordați depline puteri celui mai virtuos om și veți vedea curând că își schimbă felul de a fi. (Povestiri)

Fiecare are drepturi egale fata de lucruri mici, ca si fata de lucruri mari. Pretentiile unui om se ciocnesc cu pretentiile altuia; poftele unuia, cu poftele celuilalt; puterile se nimicesc astfel intre ele. Dreptul ramane in mana invingatorului. Doar stavilarele puterii noastre sunt legile noastre.

Vesnica metoda pentru a-i conduce pe oamenii slabi: ii convingi ca au vrut ceva la care nici nu se gandisera si nu vor intirzia sa vrea intr-o clipa acest lucru.

Unele defecte sunt ca farurile maşinilor: doar cele ale altora ne orbesc. © CCC

Adesea pasiunea moare din cauza a ceea ce i-a dat naștere. © CCC

Adevarata masura dupa care se judeca orice putere: cat de bine a facut pe lume, nu cat zgomot a facut.

Conștiința este un tribunal care își anulează rapid sentințele. © CCC

Un om tare, cand e lovit, isi sporeste puterea.

Dreptatea fara forta este neputincioasa, forta fara dreptate este tiranica.

E subreda puterea cand nu-i unita snop.

Ce-nseamna un strop?

nimica!

Dar un noian, potop!

Experienta de totdeauna ne invata ca orice om care detine o putere este inclinat sa abuzeze de ea si ca el merge mai departe asa pana ce da de limite. (Despre spiritul legilor) “Rezulta ca experienta de totdeauna ne invata ca orice om care detine o putere este inclinat sa abuzeze de ea si ca el merge mai departe asa pana ce da de limite. Insasi virtutea are nevoie de ingradiri. Deci puterea trebuie divizata pentru a nu degenera in arbitrar.” Trebuie ca, prin randuiala statornicita, puterea sa fie infranata de putere. (Despre spiritul legilor) …"pentru ca sa nu existe posibilitatea de a se abuza de putere, trebuie ca, prin randuiala statornicita, puterea sa fie infranata de putere." Nu există încă libertate dacă puterea judecatoreasca nu este separata de puterea legislativă și executiva. (Despre spiritul legilor) Charles L. de Montesquieu Aceste trei citate explica și enunta principiul separatiei puterilor in stat. Deoarece a dispune de putere inseamna a fi tentat să abuzezi de ea, puterea risca sa alunece spre despotism. Recunoscând trei puteri în stat (legislativă, executivă și judecătorească), Montesquieu considera că o conditie a libertatii este ca aceste trei puteri sa fie independente, astfel încât fiecare sa le contrabalanseze pe celelalte două. Separația puterilor este un principiu de distributie a diferitelor funcții ale statului ce sunt incredintate componentelor acestuia. Scopul acestei separări este de a avea instituții ale statului care respecta libertățile fundamentale ale cetatenilor. Separatia puterilor a devenit un element esențial al democrațiilor reprezentative. Separația puterilor a fost, în esență, teoretizata de John Locke și Montesquieu. In Franța, este reținuta cel mai adesea clasificarea lui Montesquieu, definita în Despre spiritul legilor: - puterea legislativă, incredintata unui Parlament (sau Legiuitor); - puterea executiva, incredintata unui guvern compus dintr-un prim-ministru și miniștri, condus de către un șef de stat și / sau de guvern; - puterea judecatoreasca, încredințată instanțelor judecatoresti. Termenul de "a patra putere" in stat este folosit uneori pentru a desemna anumite instituții precum presa sau autoritatea monetara. Montesquieu, alaturi de John Locke (1632-1704), a fost inspiratorul principiilor organizarii politice și sociale pe care se bazeaza societatea moderna. Enuntata de catre John Locke (Traité du gouvernement civil, 1690), teoria separatiei puterilor a fost definitivata si explicata pe larg de catre Charles-Louis de Montesquieu (1689-1755) in celebra lucrare "Despre spiritul legilor" (1748), facand din separatia puterilor un eficient instrument al sigurantei cetatenilor. Montesquieu a oferit o formulare precisă şi clară acestei teorii care va forma unul dintre punctele principale ale programelor revoluţiilor burgheze. Aceste puteri recunoscute de Montesquieu trebuie să fie atribuite unor organe separate şi independente unele de altele. Aparuta in secolul Luminilor, alaturi de alte teorii, ea a fost indreptata impotriva obscurantismului feudal si a inchistarii medievale, impotriva abuzului de putere. Teoria separatiei puterilor a fost o reactie impotriva monarhiei absolute, considerata de drept divin, forma de guvernamant in care regele concentra in mainile sale puterea suprema, considerandu-se personificarea statului, de unde si celebra formula a regelui Ludovic al XIV-lea, "Statul sunt eu." (L'Etat c'est moi). Teoria separatiei puterilor a avut un rol decisiv, in promovarea sistemului reprezentativ, in valorificarea democratica a relatiei dintre detinatorul suveran al puterii (poporul, natiunea) si organizarea statala a puterii politice, in cautarea, in chiar organizarea statala si functionarea puterii, a garantiilor exercitarii drepturilor omului si cetateanului. Este o teorie care a stat la baza elaborarii constitutiilor moderne conforme principiului constitutionalismului, Constitutia SUA din 1787. Necesitatea unei astfel de separatii a inspirat redactarea articolului 16 din Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului din 26 august 1789 care afirma (deși aluziv și fără precizie): "O societate în care garanția drepturilor nu este asigurată si nici separația puterilor nu este stabilita, nu are o Constituție." Din punct de vedere politic, principiul separatiei puterilor in stat este considerat ca fiind generator de libertaţi politice, prin echilibrul şi colaborarea puterilor separate.

Dreptatea e intotdeauna de partea celui mai tare.