Citate de Leonardo da Vinci

Cine gândeşte puţin greşeşte mult. © CCC

Nici dragostea, nici prietenia si nici respectul nu leaga mai mult oamenii decat ura comuna fata de cineva

Cine nu pretuieste viata n-o merita.

Ura, la cel slab, este fiica fricii. (Arcașul verde) © CCC

Oamenii pot sa iubeasca fara egoism, dar nu pot in acelasi fel sa si urasca. Fiecare ura este frica sau invidie. Ura este frica cea mare, pentru ca omul nu uraste decat pe acela de care se teme... In sentimentul urii exista umilinta pentru noi insine, dar in dispret exista mandrie si convingerea ca suntem mai buni si superiori aceluia pe care il dispretuim. Ura nu provine niciodata din deosebire de convingeri, nici din deosebire de principii morale. Adevaratul om superior nu uraste nici chiar pe omul de care se teme.

Cine seamana virtute culege renume... Studiul virtutii este painea sufletului.

Natura care graveaza in toate sufletele sentimentul unei egalitati originare, a sadit un germene vesnic de ura intre cei mari si cei mici.

Sa iubesti poti numai ceea ce cunosti.

Simplitatea este cea mai sofisticata chestiune.

Fereste-te de trei lucruri: ura, invidia, dispretul…

Omul este el insusi fauritorul caracterului sau.

Cu cat cunosti mai mult, cu atat iubesti mai mult. (Carnete)

Uram oamenii asupra carora nu avem nici o influenta, caci indiferenta lor constituie lovitura cea mai dureroasa care poate fi adusa orgoliului omenesc.

Ura creste prin ura reciproca si, dimpotriva, poate fi nimicita prin iubire…, ura invinsa cu totul de iubire se schimba in iubire si, in acest caz, iubirea este mai mare decat daca ura nu ar fi precedat-o.

Barbatii stiu sa urasca. Femeile nu stiu decat sa deteste si asta e mult mai rau. © CCC

Intre oamenii care se afla necontenit impreuna, ura si si iubirea se intetesc mereu; se gasesc in orice clipa motive de a se uri, de a se iubi tot mai mult.

Privit in specia si dimensiunile sale, un om este un om, adica in primul rand animal uman.

Stim sa uram, dar nu stim sa iubim. © CCC

Ferme acerrima proximorum odia. Cea mai patimasa este ura impotriva celor mai apropiati. (Tacitus, Historia)

Şi te urăsc că-mi eşti atât de dragă. (De profundis)