Citate de Claude A. Helvétius

Ura, cateodata, nu e decat iubire stangace, in nestire; in orice caz, e mai buna ucenicie decat nepasarea.

Stiintele si artele isi datoreaza descoperirile lor pasiunilor si tot pasiunilor isi datoreaza viciile si majoritatea nenorocirilor sale.

Barbatii stiu sa urasca. Femeile nu stiu decat sa deteste si asta e mult mai rau. © CCC

Principiul cel mai fecund in calamitatile publice este ignoranta. De perfectiunea legilor depinde virtutea cetatenilor, iar perfectiunea legilor depinde de progresele omenesti. Pentru a fi cinstit trebuie sa fii luminat.

Ura naste vesnic ura…pe ura nu poti cladi, precum nu poti pe mlastina.

E spre cinstea firii omeneşti că acolo unde egoismul ei nu este pus în joc, ea este gata mai degrabă să iubească decât să urască. Prin­tr­-un proces treptat şi domol, însăşi ura ajunge să se transforme în iubire dacă schimbarea nu este împiedicată printr­o nouă şi neîntreruptă stârnire a duşmăniei iniţiale. (Litera stacojie)

Numai pasiunile mari pot da nastere oamenilor mari.

Fiecare om are cu necesitate cea mai inalta idee despre sine; in consecinta, fiecare respecta in altul numai imaginea sa proprie si asemanarea cu sine.

Pana-ntr-atat sa iubesti ca si cum soarta te va obliga sa si urasti si, de asemenea, sa urasti ca si cum, dupa aceea, poate vei iubi.

Incetam de a fi pasionati de un lucru atunci cand placerea pe care speram sa o avem de pe urma lui nu mai este egala cu efortul necesar pentru a o dobandi.

Care casa, care state sunt atat de trainice, incat ura si invrajbirea sa nu le poata narui?

Nimeni nu-si da osteneala sa convinga, atunci cand poate sa porunceasca.

Ura este un sentiment cu atat mai durabil ca dragostea, cu cat primul se intareste prin necontenita repetare a manifestarilor, pe cand ultimul slabeste prin aceasta.

Intre oamenii care se afla necontenit impreuna, ura si si iubirea se intetesc mereu; se gasesc in orice clipa motive de a se uri, de a se iubi tot mai mult.

Numai conformitatea cu experienta poate sa dovedeasca adevarul unei pareri.

Oricat de mult te-ar uri ceilalti, n-au cum sa te loveasca daca tu nu ii urasti deloc.

Cel care urăște e un om care ține în mână o lupă, iar când urăște pe cineva, cunoaște exact suprafața corpului acelei persoane, de la tălpile picioarelor până la fiecare fir de păr de pe capul celui pe care îl urăște. © CCC

E in natura oricarei dorinte sa se stinga daca nu e hranita de speranta.

Ura, la cel slab, este fiica fricii. (Arcașul verde) © CCC

Odi profanum vulgus. (Horațiu, „Ode”, III, 1, 4) Urăsc mulțimea ignorantă. Cu aceste cuvinte începe prima strofă a celei de-a treia cărți din Odele (Carmina) lui Horațiu. Horațiu își exprimă detașarea față de oamenii incapabili să-i înțeleagă opera, specificând că numai o elită va putea înțelege și aprecia ceea ce spune. Astfel, poetul dorea ca opera sa să fie apreciată numai de cunoscători. Cuvintele au căpătat un sens ironic, desemnând infatuarea scriitorilor care cred că este înjositor pentru ei să fie înțeleși de oricine. Ulterior, expresia a devenit un proverb prin care se exprimă o superioritate disprețuitoare față de masa plebeiană, față de omul din popor, considerat profan și ignorant și care nu reușește să aprecieze frumusețea poeziei. © CCC