Citate latine - Ura

Oricat de mult te-ar uri ceilalti, n-au cum sa te loveasca daca tu nu ii urasti deloc.

Situatii prospere se naruie din cauza urii. Alta cadunt odiis.

Cand invingatorul a depus armele, se cuvine ca si cel invins sa lase la o parte ura. Quum victor arma posuit, et victum decet odia deponere. (Seneca Philosophus, Hercules furens)

Ura naste vesnic ura…pe ura nu poti cladi, precum nu poti pe mlastina.

Urati-ma, dar nu ma suspectati!

Ne-am destrama precum intr-o atmosfera in care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rataci pur si simplu in viata. Daca ura celorlalti - covarsitoare uneori -, invidia lor, marsavia lor sunt neputincioase este pentru ca exista cativa oameni pe care ii iubim pana la capat.

Ura este manie necontrolata. Ira pertinax odium est. (Cicero, Tusculanae Disputationes)

Odi profanum vulgus. (Horațiu, „Ode”, III, 1, 4) Urăsc mulțimea ignorantă. Cu aceste cuvinte începe prima strofă a celei de-a treia cărți din Odele (Carmina) lui Horațiu. Horațiu își exprimă detașarea față de oamenii incapabili să-i înțeleagă opera, specificând că numai o elită va putea înțelege și aprecia ceea ce spune. Astfel, poetul dorea ca opera sa să fie apreciată numai de cunoscători. Cuvintele au căpătat un sens ironic, desemnând infatuarea scriitorilor care cred că este înjositor pentru ei să fie înțeleși de oricine. Ulterior, expresia a devenit un proverb prin care se exprimă o superioritate disprețuitoare față de masa plebeiană, față de omul din popor, considerat profan și ignorant și care nu reușește să aprecieze frumusețea poeziei. © CCC

Este mai cinstit să urăști pe față decât să-ți ascunzi gândul sub un chip înșelător.

Ura e oarba, mania scoate din minti, iar cel ce isi toarna razbunare risca sa bea o bautura amara.

Pe cel de care ma tem il urasc. Si fiecare doreste sa piara cel pe care il uraste.

Cine uraste viciile uraste si pe oamenii care le au. Qui vitia odit, homines odit. (Plinius Junior, Epistulae)

Ura, la cel slab, este fiica fricii. (Arcașul verde) © CCC

Stim sa uram, dar nu stim sa iubim. © CCC

A nu uri pe nimeni inseamna a fi un om superior. Odium effugere est triumphare.

Exercitatio artem paravit, ars decorem, non in quaestum tamen aut mercedem: quamvis audacis lasciviae pretium est voluptas spectantium. Experiența le dă pricepere, iar priceperea dă din nou har; profitul sau plățile sunt excluse; oricât de nesăbuită ar fi distracția lor, recompensa ei este plăcerea spectatorilor. (Tacitus, Germania, cap. 24)

Cel care urăște e un om care ține în mână o lupă, iar când urăște pe cineva, cunoaște exact suprafața corpului acelei persoane, de la tălpile picioarelor până la fiecare fir de păr de pe capul celui pe care îl urăște. © CCC

Ura sau iubirea noastra este efectul binelui sau raului pe care ni-l fac oamenii.

Nume demne de ura, care nu-ti face placere sa le auzi. Nomina odiosa. (Ovidius, Heroides)

Tot ceea ce este necunoscut, trece drept maret.