Ar fi un subiect curios de cercetare şi studiere acela de a stabili dacă ura şi iubirea nu sunt în fond unul şi acelaşi lucru. Fiecare din ele, în cea mai dezvoltată formă a lor, presupune un grad ridicat de intimitate şi de cunoaştere a inimii; fiecare face pe un individ să depindă de alt individ în hrana lui sufletească sau spirituală. Atât cel ce iubeşte cu pasiune, cât şi cel ce urăşte nu mai puţin pătimaş se simt deopotrivă de pierduţi şi părăsiţi când obiectul pasiunii lor dispare. Din punct de vedere filosofic deci, cele două pasiuni par esenţial identice, cu singura deosebire că, din întâmplare, una ne apare scăldată într-o strălucire cerească, iar cealaltă într-o lumină sumbră şi sinistră.
(Litera stacojie)
Sunt oameni care nu pot iubi pe unii fara sa urasca pe altii.
Stim sa uram, dar nu stim sa iubim.
© CCC
Pe cel de care ma tem il urasc. Si fiecare doreste sa piara cel pe care il uraste.
Daca ajungem sa uram fiinta iubita, astfel incat iubirea sa fie complet distrusa, vom simti pentru ea, din motive egale, o ura mai mare decat daca nu am fi iubit-o vreodata, si cu atat mai mare cu cat iubirea noastra a fost mai mare.
(Etica)
© CCC
Ura sau iubirea noastra este efectul binelui sau raului pe care ni-l fac oamenii.
Ura, cateodata, nu e decat iubire stangace, in nestire; in orice caz, e mai buna ucenicie decat nepasarea.
Cand uram pe cineva, uram in el ceva ce face parte din noi insine.
E dificil sa urasti fara a cadea in ridicol sau trivial. Abtine-te, deci.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.