Citate despre Iubire

Dragostea creste in raport direct cu numarul kilometrilor ce fac doi indragostiti ca sa se intalneasca.

Sa iubesti pentru a fi iubit, e omenesc: dar sa iubesti pentru a iubi, e aproape ingeresc.

O, mai cu seamă seara te iubesc, când lucrurile par nedesluşite, când porţile se-nchid c-un ritm firesc şi iedera începe să palpite,   când arborii-s mai tainici şi mai mari şi când se-aud fântânele mai bine, îmbucură-mă! Fie să apari, chiar de vei trece-n oră fără mine.   Arată-mi-te iarăşi respirând ca apele de lună îmbiate. Un strop de mări în ochi mi s-a răsfrânt, căci mări şi lacrimi sunt, la fel, sărate.   Adu-ţi aminte de un biet dactil, de un fragment fragil de poezie pe care ţi l-am strecurat, subtil, pe un pătrat lunatic de hârtie.   E seara dulce ca un elixir şi arborii par turnuri lungi de pace, iar cerul, ca hlamida de emir, mai străluceşte, vrând să ne împace.   O, mai cu seamă seara te iubesc, femeie, ce-ai rămas, în ani, departe. Citesc şi mă citeşti, şi te citesc, şi-mi stai ca semnul de mătase-n carte. (De dragoste)

Tocmai fragilitatea iubirii noastre o face atât de preţioasa! Dacă cineva ar putea să ne dea certitudinea că dragostea noastră este veşnică... poate am inceta sa ne iubim… © CCC C'est la fragilité même de notre amour qui le fait si précieux ! Si quelqu'un pouvait nous donner la certitude que notre amour est éternel... peut-être cesserions-nous de nous aimer...

Așa cum o floare își oferă parfumul oricui se apropie de ea sau o folosește, tot așa și iubirea din noi radiază către toți și se manifestă ca o slujire spontană. © CCC

Nu cum sunt eu sunt eu, Ci cum eşti tu sunt eu, Un fel de tu sunt eu Pe care nu l-ai mai lăsat să fie eu. (Nu cum sunt eu)

Există un anumit fel de iubire a cărei intensitate împiedică gelozia.

Toate cunostintele ne vin de la inima.

Cat tine dragostea, se mentine prin ea insasi si uneori prin lucrurile care par menite s-o stinga, prin capricii, prin departare, prin gelozie. Prietenia, dimpotriva, are nevoie de ajutor. Ea piere din lipsa de atentie, de incredere si de bunavointa. (Caracterele - Despre inima)

Iubirea este bucuria însoțită de ideea unei cauze exterioare. (Etica) Baruch Spinoza “Iubirea nu este nimic altceva decat o bucurie care insoteste ideea unei cauze exterioare, iar ura, nimic altceva decat o tristete care insoteste ideea unei cauze exterioare.” Cu alte cuvinte, a iubi inseamna a experimenta bucuria la ideea existenței altuia. Această definiție a iubirii frapeaza prin simplitatea sa luminoasa, dar și printr-o simplitate singulara, în comparație cu complexitatea experienței iubirii, ce imbină plăcerea și durerea, plenitudinea si esecul. Oare pentru Spinoza orice iubire era scutita de suferinta și el a ignorat nefericirea de a iubi prin faptul că iubirea se defineste ca bucurie ce poate fi si sursă de nefericire? Dar, daca nu ar fi bucurie, nimeni nu s-ar atasa atat de mult de ea, alergand spre propria suferinta. Prin urmare, fara iubire, nu exista nici nefericire, dar nici mântuire. Definitia conform careia iubirea este considerata o forma de bucurie, o bucurie însoțită de ideea unei cauze exterioare, explică esenţa iubirii. Iubirea este bucurie, adica alterarea puterii de a acționa, care este în prim-plan în fața obiectului. Este doar percepția noastră asupra acestui obiect care ne face să credem că el este cauza iubirii. Definiția tradițională conform careia iubirea este voinţa aceluia care iubeşte de a se uni cu lucrul iubit nu exprimă esenţa iubirii, ci proprietatea sa. Astfel, această proprietate constă în voinţa aceluia care iubeşte de a se uni cu lucrul iubit, neintelegand prin voinţă un consimţământ sau o deliberare sau o decizie liberă şi nici dorinţa de a se alătura lucrului iubit, când el lipseşte, sau de a-l avea mereu prezent, când el este de faţa. Iubirea poate fi conceputa fără una sau alta din aceste dorinţe. Prin voinţă se înţelege mulţumirea/satisfactia celui care iubeşte, datorita prezenţei lucrului iubit, prin care bucuria aceluia care iubeşte este întărită sau cel puţin, alimentată. Alte afecte sunt derivate succesiv și explicate în același mod. Astfel, contrariul iubirii, în următoarea definiție, “Ura este tristețea însoțită de ideea unei cauze exterioare”.

Mai intai iubesti natura. Abia mult mai tarziu ajungi la om.

Dragostea ucide inteligenta. Creierul si inima formeaza o clepsidra. Fiecare cupa se umple doar pentru a o goli pe cealalta. © CCC

Ceea ce ne-a bucurat cândva nu putem pierde niciodată. Tot ce iubim profund devine o parte din noi.

Fiecare pas făcut în iubire oricât de mult ar striga tot în tăcere se va înveşmânta.

O lege a naturii face să ne dorim contrariul, dar să ne înțelegem cu cei cu care ne asemănăm. Iubirea presupune diferențe. Prietenia presupune o egalitate, o similitudine de gust, forță și temperament. © CCC

Uite, o să fac o comparație foarte banală. De ce multe femei își iau drept amanţi bărbați care nu valorează cât soţii lor?... Pentru că cel mai mare farmec al iubirii este atracția ademenitoare a fructului interzis. (Misterele Parisului) © CCC

Bărbatul caută, fecioara așteaptă, femeia atrage. (Dragostea)

Intre oamenii care se afla necontenit impreuna, ura si si iubirea se intetesc mereu; se gasesc in orice clipa motive de a se uri, de a se iubi tot mai mult.

Cand simpatizam puternic pe cineva, cream de obicei un tip ideal, pe care-l purtam in suflet si pe care persoana iubita trebuie sa-l imbrace, sa si-l apropie in totalitate. Si toate gesturile sale le asimilam acestui tip ideal. Daca din cand in cand suntem contrazisi, intrebuintam o intreaga sofistica pentru a ne demonstra noua insine identitatea intre persoana iubita si tipul nostru mental. Cu cat diferenta e mai mare, cu atat imaginatia noastra trebuie sa lucreze mai mult; cu cat obiectul e mai inferior, cu atat contributia noastra imaginativa e mai intensa, fiindca trebuie sa-l creeze aproape din nou.

Sufletul cuprins de harul iubirii, aureolează o fiinţă, devenind generos cu celelalte fiinţe, risipind şi spre ele firimituri de bunătate, respingând trivialitatea, grosolănia.