Urăsc înțelepții pentru că sunt comozi, fricoși și rezervați. Iubesc mult mai mult pe oamenii dominați de mari pasiuni care îi devoră până la moarte, decât egalitatea de dispoziție a înțelepților, ce îi face insensibili atât la plăcere, cât și la durere. Înțeleptul nu cunoaște tragicul pasiunii, nu cunoaște frica de moarte, precum nu cunoaște avântul și riscul, eroismul barbar, grotesc sau sublim. Sufletul lui nu vibreazã, este rece și înghețat. De aceea vorbește în maxime și dă sfaturi. Alura lui de transcendență și superioritate îl face incapabil de tragedii, de dramatism infinit sau de exaltare eroică. Înțeleptul nu trăiește nimic și nu simte nimic, nu dorește și nu așteaptã nimic (...).
Existența de înțelept este sterilă și goală, fiindcă este complet lipsită de elemente contradictorii, de antinomii și deznădejdi, fiindcă nu cunoaște tragismul marilor pasiuni. Sunt infinit mai fecunde acele existențe care, trăgând toate consecințele, nu încetează de a se contrazice, nu încetează a fi devorate de contradicții organice și insurmontabile. Resemnarea înțeleptului răsare dintr-un gol interior, iar nu dintr-un foc lăuntric. Prefer să mor de un foc interior decât de vidul și resemnarea înțeleptului.
(Pe culmile disperării)
A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare intelepciune.
Este mai ușor să fii înțelept pentru alții decât pentru tine însuți.
(Maxime)
O infrangere e numai mijlocul pe care ni-l da soarta ca sa vedem ce ne lipseste inca pentru a invinge.
Pentru înţelepciune nu există nimic mai de dispreţ ca filozofarea goală.
Inteleptii vorbesc pentru ca au ceva de spus, prostii, pentru ca trebuie sa spuna ceva.
© CCC
Toată înţelepciunea omenească constă în două cuvinte: a aştepta şi a spera!
Cultura e suflet omenesc in vesnica actiune, tot mai departe si mai sus.
Cei care stiu sa vada, vad pretutindeni semnele unei atotputernice Intelepciuni.