Românul eminescian poate fi numit şi „Sitzfleisch”, adică păstrează ceva din temeinicia şederii, e contemplativ, spiritual, mai mult sau mai puţin visător, în timp ce românul caragialian e mai puţin încărcat cu o latură spirituală. Caragialienii sunt situaţi pe o scenă unde, în loc să reţină că trebuie să fii înţelept ca şarpele şi blând ca porumbelul, de cele mai multe ori, se declară „blânzi” ca şerpii şi „înţelepţi” ca porumbeii...
Oricat am fi de invatati prin stiinta altora, intelepti nu putem fi decat pe seama intelepciunii noastre.
Viața este singurul consilier adevărat; înțelepciunea nefiltrată prin experiența personală nu devine o parte a țesăturii morale.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.