Argumentum ad ignorantiam.
Argumentul în necunostință de cauză, nefondat.
Argumentum ad ignorantiam (în latină: argumentare ce invocă necunoaşterea).
Denumirea, introdusă de Locke (Essay IV (XVII) 20), pentru stratagema celor care "cer adversarului să admită ceea ce ei pretind a fi o dovadă, sau, altminteri, să producă una mai bună".
Ad majorem Dei gloriam
Pentru cea mai mare glorie a lui Dumnezeu
Ante Christum (a. Chr.)
Inainte de Cristos
Ab hinc
De acum inainte
Actio in personam
Actiune indreptata impotriva persoanei.
Amantium irae
Supararile indragostitilor; cearta intre indragostiti, ceva trecator, nedemn de atentie.
Ab initio. In principio.
Dintru inceput. Pentru inceput.
Ad acta
(De pus) la dosar
Ad ostentationem.
A spune/face ceva in mod ostentativ (de ochii lumii).
Argumentum ad baculum sau Argumentum baculinum.
Argumentul bățului, al bătăii.
Argumentum ad baculum (în latină: argumentul care recurge la bâtă).
Argumentare ce foloseşte implicit sau explicit ameninţarea.
Atunci când, în filmul Naşul, mafiotul se supune instrucţiunii de "a-i face o ofertă pe care să nu o poată refuza", el prezintă un argumentum ad baculum.
A fortiori.
"Cu atât mai mult" sau "și mai sigur".
Ara pacis.
Altarul pacii, locul de impacare.
Ave Maria
Salut, Maria; inceputul unui imn de preamarire a Fecioarei Maria; din anul 1326, Papa Ioan al XXII-lea impune credinciosilor sa-l recite de trei ori pe zi.
Argumentum ad iudicium.
Argumentul (judecății) bazat pe o hotărâre judecătorească.
Argumentum ad judicium (în latină: argumentare ce apelează la judecată).
Denumirea, introdusă de Locke (Essay IV (XVII) 22) pentru utilizarea, aprobată de el, a "dovezilor scoase din oricare dintre fundamentele cunoaşterii sau ale probabilităţii".
Este pus în contrast cu “argumentum ad hominem”, “argumentum ad ignorantiam” şi “argumentum ad verecundiam”, pe care Locke le respingea.
Accesorium sequitur principale
Accesoriul urmeaza principalul, adica este condus de aceeasi lege.
Ad libitum (ad lib.)
După dorință, la alegere, după bunul plac; termen care arată ca durata masurii va fi aleasa de executant dupa placul sau; in opere filosofice apare cu sens figurat.