Argumentum ad iudicium.
Argumentul (judecății) bazat pe o hotărâre judecătorească.
Argumentum ad judicium (în latină: argumentare ce apelează la judecată).
Denumirea, introdusă de Locke (Essay IV (XVII) 22) pentru utilizarea, aprobată de el, a "dovezilor scoase din oricare dintre fundamentele cunoaşterii sau ale probabilităţii".
Este pus în contrast cu “argumentum ad hominem”, “argumentum ad ignorantiam” şi “argumentum ad verecundiam”, pe care Locke le respingea.
Ad interim
Provizoriu (pana una alta)
Actio in personam
Actiune indreptata impotriva persoanei.
Ad calendas graecas (soluturos)
(Vor plati) la “calendele” grecesti, adica niciodata (calendarul grec nu avea calende)
Argumentum ad invidiam
Argumentul invidiei
Ad ostentationem.
A spune/face ceva in mod ostentativ (de ochii lumii).
A capite ad calcem
Din cap pana la calcaie
Ad utramque paratus
Pregatit pentru orice imprejurare
A fortiori.
"Cu atât mai mult" sau "și mai sigur".
A primo ad ultimum.
De la primul pana la ultimul cuvant.
Aequo animo
Cu curaj (cu hotarare)
A contrario
Dimpotriva, in sens opus, prin opozitie.
Metoda de argumentare logica ce demonstreaza nerelevanta tezei opuse.
Ad hoc
Pentru acest lucru; pentru aceasta; in acest scop.
Ab orem ad aureum
De la gura la ureche, discret.
Anno
In anul
Abhoc et abhac
De aici si de acolo (fara nici un plan).