Argumentum ad iudicium.
Argumentul (judecății) bazat pe o hotărâre judecătorească.
Argumentum ad judicium (în latină: argumentare ce apelează la judecată).
Denumirea, introdusă de Locke (Essay IV (XVII) 22) pentru utilizarea, aprobată de el, a "dovezilor scoase din oricare dintre fundamentele cunoaşterii sau ale probabilităţii".
Este pus în contrast cu “argumentum ad hominem”, “argumentum ad ignorantiam” şi “argumentum ad verecundiam”, pe care Locke le respingea.
Aut - aut
Ori, ori
Accesorium sequitur principale
Accesoriul urmeaza principalul, adica este condus de aceeasi lege.
Ad majorem Dei gloriam
Pentru cea mai mare glorie a lui Dumnezeu
Ad oculos
In fata ochilor
Ante meridiem (a.m.)
Ante meridian; pana in pranz
Ab imo ad summum
De jos pana sus
Argumentum ad hoc
Argumentul potrivit circumstantei
Ad usum.
Conform cu obiceiul, cu uzanta.
Anni currentis (A.c.)
Anul curent (in curs)
Annus mirabilis
Anul minune
Alter ego
Un al doilea eu; un alt eu; poate fi folosit pentru a desemna un prieten intim cu care te identifici in conceptii sau o alta constiinta a personalitatii.
Ad unum omnes
Toti ca unul
Ad oblectamentum et non ad quaestum.
Pentru placere si nu pentru folos.