Citate de Antoine de Saint-Exupéry

A iubi nu inseamna a se privi unul pe celalalt, ci a privi impreuna in aceeasi directie.

Nu iubi primavara, ci infatisarea unei anumite flori in care primavara s-a inchis; nu iubi dragostea, ci pe cel in care dragostea se intruchipeaza.

Dragostea - iluzia este sa o intalnesti, cand de fapt ea se invata.

Noi nu vrem ca ceilalti sa ne insele; nu gasim drept ca ei sa vrea sa fie stimati de noi mai mult decat merita. Nu este drept sa-i inselam nici noi si nici ca ei sa ne stimeze mai mult decat meritam.

Astfel trebuie sa vorbesti cu oamenii, ca si cand ar auzi zeii; astfel trebuie sa vorbesti cu zeii, ca si cand ar auzi oamenii; sa nu cerem de la zei ceea ce ar fi rusinos sa destainuim oamenilor.

Trebuie sa traim asa ca si cum am trai in vazul lumii; trebuie sa cugetam asa, ca si cum altul ar putea sa priveasca in adancul inimii noastre.

Spiritul omului este asemenea unui urcus in munti: vezi culmea, ti se pare ca esti pe cale sa o atingi, apoi descoperi alte culmi, alte prapastii, alte povarnisuri.

Poarta-te asa ca si cand ai fi privit de toata lumea.

Sa exprimam ceea ce simtim, sa simtim ceea ce exprimam; vorba sa semene cu fapta.

Intai trebuie sa cruti doua-trei omizi, daca vrei sa cunosti fluturii.

Întotdeauna mi-a plăcut deșertul. Te așezi pe o dună de nisip. Nu vezi nimic. Nu auzi nimic. Și totuși, ceva strălucește în tăcere… (Micul Prinț) © CCC

Nu-i bine sa roseasca un om cinstit decat De ce-a putut sa faca in viata lui urat.

Razboiul!...Pentru ce ne uram? Purtati de aceeasi planeta, echipaj al aceleiasi nave, noi suntem solidari. Si daca, pentru a participa astfel la noi sinteze, e bine ca marile civilizatii se infrunta unele pe altele, e monstruos ca se sfasie reciproc…Caci pentru a ne elibera e de ajuns sa devenim constienti de scopul care ne apropie pe unii de altii, cautandu-l impreuna acolo unde el ne uneste pe toti.

Odata prinsi intr-o primejdie, oamenii nu se mai tem de ea. Numai necunoscutul inspaimanta. Dar pentru oricine il infrunta, el inceteaza de a mai fi necunoscut.

Fata de niste netrebnici, fata de tradatori, cuvantul dat nu trebuie neaparat tinut.

Omul se descopera pe el insusi cand se masoara cu obstacolul.

Sa nu ai incredere in acela care si-a incalcat o data cuvantul.

Cand vom fi constienti de rolul nostru, fie el chiar si cel mai sters, numai atunci vom fi fericiti. Si numai atunci vom putea sa traim in pace si sa muncim in pace,…tre­buie sa devenim constienti de noi insine si de univers.

Exista vreun om, oricat de putin cinstit, caruia sa nu i se fi intamplat cateodata de a renunta la o minciuna, prin care putea sa iasa dintr-o incurcatura, numai pentru motivul de a nu se face vrednic de dispret in ochii sai? Omul cinstit, lovit de o grea nenorocire, pe care ar fi putut sa o evite, nu este el sustinut de multumirea sufleteasca de a fi mentinut si respectat demnitatea de om in persoana sa, de a nu avea de ce sa se rusineze de el insusi si de a putea sa se cerceteze fara teama?

Dacă vrei să construieşti o corabie, nu aduna oamenii în jurul tău pentru a le da ordine, pentru a le explica fiecare detaliu, pentru a le spune unde să găsească fiecare lucru... Dacă vrei să construieşti o corabie, fă să nască în inimile oamenilor dorința după marea vastă și nesfârșită. © CCC