Argumentum ad iudicium.
Argumentul (judecății) bazat pe o hotărâre judecătorească.
Argumentum ad judicium (în latină: argumentare ce apelează la judecată).
Denumirea, introdusă de Locke (Essay IV (XVII) 22) pentru utilizarea, aprobată de el, a "dovezilor scoase din oricare dintre fundamentele cunoaşterii sau ale probabilităţii".
Este pus în contrast cu “argumentum ad hominem”, “argumentum ad ignorantiam” şi “argumentum ad verecundiam”, pe care Locke le respingea.
Ab ore ad aurem
De la gura la ureche (discret).
Annus mirabilis
Anul minune
Argumentum ad misericordiam
Argumentul milei (bazat pe mila)
(Este opusa maximei: “Dura lex, sed lex”)
Ad hominem
Referitor la persoana; argumentum “ad hominem”, eroare logica care consta in atacarea caracterului unei persoane cu care suntem in disputa, in loc de a ataca argumentatia sa.
Ab initio. In principio.
Dintru inceput. Pentru inceput.
Ab irato
Dintr-o pornire de manie, la manie
Ad ornamentum. Ad ostentationem.
A face ceva de forma. (Pentru ochii lumii)
Anno
In anul
Ad infinitum
La infinit
A primo ad ultimum.
De la primul pana la ultimul cuvant.
Ad multos annos!
La multi ani!
Ad honores.
Pentru onoare, gratuit.
A lucra ad honores înseamnă a lucra fără profit pecuniar sau material. Astfel, funcțiile de primar erau cândva funcții ad honores, adică gratuite. De multe ori în acest sens se spune familiar:
A lucra pentru regele Prusiei.
© CCC
Alibi
In alta parte
Ad rem
La obiect; fara ocolisuri, direct la chestiunea in discutie
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.