Toti oamenii cauta fericirea, fara exceptie; orice mijloace ar folosi, toti tind spre acelasi scop.
Omul intra in viata cu o nespusa sete de fericire. Nicaieri insa, si niciodata, aceasta sete morala, mai chinuitoare poate decat cea fizica, nu-si gaseste indestulare deplina.
Daca am vrea sa fim fericiti, lucrul acesta ar fi usor de realizat; vrem insa sa fim mai fericiti decat altii, si aceasta este mai intotdeauna greu, caci ii credem mult mai fericiti decat sunt ei intr-adevar.
Nu-i oare un lucru minunat sa ne straduim sa-i lasam pe oameni mai fericiti de cum am fost noi?
Cand suntem fericiti, suntem intotdeauna buni, dar cand suntem buni, nu suntem intotdeauna fericiti. A fi bun inseamna a fi in armonie cu tine insuti.
(traducere CCC – Copyright ©2012)
Asa cum cea mai perfecta dragoste, daca o descompunem in momentele ei componente, apare formata din nenumarate conflicte marunte, intotdeauna rezolvate prin incredere, tot astfel fericirea, daca este analizata pana in cele mai mici amanunte, se dovedeste a fi o suma de lupte si framantari, intotdeauna salvata de aparenta.
(traducere CCC – Copyright ©2012)
O mare iubire, o credinta… o prejudecata mai puternica decat altele fac sa patrunda intr-o anumita constiinta armura nevazuta care-i lipsea si-i ingaduie sa atinga acea stare de echilibru care este in fond fericirea.