Există ceva foarte independent la baloanele franțuzești – simți că nu ai putea face un animal de companie dintr-unul.
(Baloane)
© CCC
Toată viața mea, am iubit baloanele – toate baloanele – cele grele, englezești, imense și rotunde, care trebuie să fie împinse, și cele franțuzești, vesele, ușoare, umplute cu gaz care se înalță în aer în momentul în care le dai drumul.
(Baloane)
© CCC
Evident, farmecul era un lucru ciudat, misterios, pentru care nu exista o rețetă. O forță periculoasă care guvernează multe lucruri și nu se supune nici unei legi.
(Baloane)
© CCC
Stilul nu este în niciun caz o înfrumusețare, așa cum cred unii, nici măcar nu este o chestiune de tehnică, este precum culoarea la pictori, o calitate a viziunii, o revelație a universului particular pe care fiecare dintre noi îl vede și pe care alții nu îl văd.
© CCC
Cînd un personaj s-a născut, îşi dobîndeşte totodată o asemenea independenţă, chiar şi faţă de propriul său autor, încît poate fi imaginat de alţii în multe şi diverse posturi la care autorul nici nu s-a gîndit; poate să dobîndească uneori chiar şi o semnificaţie pe care autorul nici n-a visat să i-o dea!
(Șase personaje în căutarea unui autor)
Autorul care ne-a creat, vii, nu a mai vrut apoi, sau nu a mai putut să ne aducă în lumea artei. Şi s-a comis, aşa, un adevărat delict pentru că cine are norocul să se nască personaj viu, poate să rîdă şi de moarte! Nu mai moare! Va muri omul, scriitorul, instrumentul creaţiei; creatura lui nu mai moare! Şi pentru a trăi etern, nu are nici măcar nevoie de daruri extraordinare, ori de vreo minune. Cine a fost Sancho Panza? Cine a fost Don Abbondio? Şi totuşi trăiesc veşnic, pentru că germenii vieţii lor au avut norocul să afle un teren fecund, o fantezie care a ştiut să-i crească, să-i alimenteze, să-i facă să trăiască etern.
(Șase personaje în căutarea unui autor)
Dacă am putea prevedea tot răul ce se poate naşte din binele pe care ne închipuim că îl facem!
(Șase personaje în căutarea unui autor)
Dar dacă de aici vine tot răul! De la cuvinte! Cu toţii avem în noi o lume de cîte şi mai cîte; fiecare cu lumea sa de cîte şi mai cîte! Dar cum putem să ne înţelegem, dacă în vorbele spuse eu pun sensul şi valoarea lucrurilor aşa cum sînt ele pentru mine, iar cel care mă ascultă le dă inevitabil sensul şi valoarea pe care o au la el, în lumea lui lăuntrică. Credem că ne înţelegem; nu ne vom înţelege niciodată!
(Șase personaje în căutarea unui autor)