Cu înfrigurare, am îndepărtat ultimele resturi de moloz rămase pe podeaua pasajului dinaintea ușii, până când am avut în față doar ușa curată și sigilată.
(Mormântul lui Tutankamon)
© CCC
Erau mai multe tipuri de sigilii, toate purtând însemnele Regelui.
(Mormântul lui Tutankamon)
© CCC
Cu astfel de dovezi, precum și cu ușa sigilată dintre cele două statui, gardieni ai Regelui, misterul ni s-a dezvăluit treptat. Eram abia în partea anterioară a unui mormânt.
(Mormântul lui Tutankamon)
© CCC
Am fost uimiți de frumusețea și rafinamentul artei expuse de obiecte care depășeau tot ce ne-am fi putut imagina – impresia era copleșitoare.
(Mormântul lui Tutankamon)
© CCC
Tot ce trebuie să facem este să decojim sanctuarele ca pe o ceapă și vom fi alături de regele însuși.
(Mormântul lui Tutankamon)
© CCC
După ce am degajat 9 metri din pasajul descendent, cam pe la mijlocul după-amiezii, am dat de o a doua ușă sigilată, care era aproape replica exactă a primei.
(Mormântul lui Tutankamon)
© CCC
Aici, înaintea noastră, erau suficiente dovezi pentru a arăta că era într-adevăr o intrare într-un mormânt și, prin sigilii, după toate aparențele exterioare, că era intactă.
(Mormântul lui Tutankamon)
© CCC
Reînvia treptat această lume de dragul unei femei, căreia nu îndrăznea încă să-i facă loc acolo, până ce nu avea să fie gata cu totul. Dar chipul ei, prezența ei, umbra amintirii ei cereau ca, în sfârșit, să o reînvie și pe ea – și înadins îi îndepărta chipul, fiindcă dorea să se apropie de el treptat, pas cu pas, exact ca atunci, cu nouă ani în urmă…
(Mașenka)
Tendința bine cunoscută a debutantului de a-și exhiba viața intimă, instalându-se în primul său roman sau introducând în el un locțiitor al său, ține mai puțin de atracția pentru o temă deja găsită decât de ușurarea pe care o produce desprinderea de sine, înainte de a trece la un subiect ceva mai ambițios. Aceasta este una dintre acele foarte rare reguli generale la care m-am supus.
Din cauza depărtării Rusiei și pentru că nostalgia rămâne întreaga viață o companie înnebunitoare căreia învățăm să-i suportam extravaganțele consternante în public, nu mă simt deloc stânjenit să mărturisesc caracterul sentimental al legăturii cu primul meu roman.